„Mergi şi fă şi tu la fel”. (Lc 10,37)

Foaia Socială

Vocea congregaţiilor pe terenul social

Buletin formativ şi informativ al

Comisiei Sociale din cadrul CRSM

Rusalii 11 mai 2008 – Nr. 6

Foaia Socială nr. 6. în format .doc >>


Cuprins:

Prin Duhul tău, Doamne...

Marile teme comune în Enciclicile Sociale

ŞTIAŢI DEJA? - A apărut în limba română COMPENDIUL DE Doctrina Socială a Bisericii 

Căutăm colaboratori

Gânduri pentru suflet...

Alte ecouri luate din rapoarte...

O realizare inovativă

De vorba cu Sora Rose Carmel

Milostivirea divină în munca socială

Profeţii unui viitor ...


Prin Duhul tău, Doamne...

Ne-ai promis, Doamne,
că nu ne vei lăsa orfani.
Ne dai Duhul tău,
pentru că suntem ai tăi
dintotdeauna şi pe vecie.

Prin Duhul tău, Doamne,
deschide-ne ochii:
ca privirea noastră să se îndrepte
spre fraţii noştri,
o privire care primeşte fără să judece.

Prin Duhul tău, Doamne,
deschide-ne mâinile:
să putem dărui fără un calcul meschin.
Prin Duhul tău, Doamne,
deschide-ne inima:
să putem găsi gestul sau cuvântul
care transformă viaţa
de fiecare zi.

Ne-ai promis, Doamne,
că nu ne vei lăsa orfani.
Ne dai Duhul tău,
pentru că suntem ai tăi
dintotdeauna şi pe vecie. Amin.

Christine REINBOLT 


Duhul Domnului se înrădăcinează în lume ca o promisiune: este o încolţire.


Marile teme comune în Enciclicile Sociale

Extras din conferinţa (1) P. Ignace Berten, O.P. , à La Hulpe, 9 sept. 2004.

De-a lungul unui secol de luare de poziţii despre problemele societăţii (1891-2001), DSB (Doctrina Socială a Bisericii) este marcată de o puternică continuitate în ceea ce priveşte câteva principii importante, deşi sunt exprimate şi diferenţe clare legate de conjunctura istorică, dar şi de preocupările mai personale ale diferiţilor papi. Punctul de plecare îl reprezintă adesea denunţarea a ceea ce este considerat a fi inacceptabil din punct de vedere etic, însă această denunţare se situează într-o dinamică deschisă spre afirmarea valorilor şi spre orientări pozitive.

Vreau să punctez câteva elemente majore ale continuităţii, arătând ceea ce are sens şi este adecvat, după părerea mea.

Persoana reprezintă primul criteriu de evaluare etică a oricărei practici sociale, fie economică sau politică. Este atât de importantă, încât cred că aici este locul pentru a ne întreba despre modul cum este folosit conceptul de persoană în documentele magisterului eclezial, în domenii care ating viaţa, trupul, în legătură cu interdependenţa dintre persoană şi natură. Această referinţă personalistă mi se pare fundamentală în ceea ce priveşte societatea. Introducerea din viitoarea Constituţie se referă la “rolul central al persoanei umane” iar introducerea din Carta drepturilor fundamentale declară că UE “pune persoana în centrul acţiunii sale”. Afirmarea primatului persoanei este fără îndoială punctul esenţial din care se porneşte în interpretarea celorlalte principii folosite de D.S.B. De aici se deduce afirmarea că munca are prioritate asupra capitalului şi denunţarea constantă a reducerii muncii la marfă şi a muncitorilor la un mijloc de producţie.

Binele comun este afirmat ca un orizont al discernământului practicilor sociale. Acest bine comun nu înseamnă echilibrul dintre interesele sociale şi sectoriale, echilibru care este întotdeauna rezultatul raportului de forţe. Nici nu se reduce la interesul general (nici la ceea ce ar trebui să fie asigurat de serviciile de interes general sau de serviciile publice). Interesul general nu este decât punerea în acţiune a interesului comun. Acesta poate fi definit ca « ansamblul condiţiilor sociale care permit persoanei să ajungă foarte bine şi foarte uşor la dezvoltarea deplină ».

Cei mai slabi reprezintă testul în care este luat în considerare principiul dublu al primatului persoanei şi al binelui comun: privind condiţiile de viaţă pe care le rezervă sau le impune celor mai slabi, se pot evalua din punct de vedere etic practicile economice, socioale şi politice.

  • Principiul destinaţiei universale a bunurilor este atât o expresie a binelui comun cât şi a priorităţii celor mai slabi: pământul, resursă fundamentală de bunuri şi mijloace care asigură viaţa unană (agricultura, materiile prime) trebuie să fie din principiu pus la dispoziţia întregii umanităţi. Aceasta limitează drepturile proprietăţii private.
  • Proprietatea privată este recunoscută ca drept fundamental al omului, incluzând şi proprietatea mijloacelor de producţie. În acelaşi timp însă în mod progresiv sunt afirmate anumite limite ale acestui drept. Proprietatea devină ilegitimă atunci când nu este valorizată, când nu participă la dezvoltarea bunăstării sociale, când devine obiectul speculaţiei. În anumite circumstanţe destinaţia universală a bunurilor are prioritate asupra proprietăţii private. Conciliul Vatican II afirmă : « Iar acela care se află în extremă necesitate are dreptul să-şi procure cele necesare din averile altora. ( Gaudium et Spes, 1965, nr. 69). (3).
  • Valorizarea instanţei politice şi a responsabilităţii Statului sunt deasemenea afirmate. Statului îi revine să garanteze drepturile cetăţenilor şi trebuie să acţioneze conform celor două principii complementare: subsidiaritatea pe de o parte, favorizând iniţiativele corpurilor intermediare, solidari-tatea pe de altă parte, la nivelul activităţilor economice, impunând limite faţă de autonomia acestor corpuri intermediare, în funcţie de binele comun şi apărarea celor mai slabi. (2). Acest apel la responsabilitatea Statului a dus la necesitatea instituţiilor autorităţilor internaţionale pentru promovarea binelui comun.

În aceste principii majore şi constante D.S.B. oferă orientări şi criterii pentru discernământul politic pertinent într-o linie a responsabilităţii politice orientate spre o societate mai dreaptă şi deci într-o perspectivă de schimbare.

  • Titlul Conferinţei : Este posibil, trebuie schimbată lumea ?  Subtitlul : Aportul doctrinei sociale a Bisericii (Acesastă expresie « doctrina socială a Bisericii » denumesşte mai ales ansamblul textelor publicate de papi având ca subiect problemele sociale).
  • Ioan XXIII, Mater et Magistra (1961), n.65.
  • Bazându-se pe acest principiu, episcopii brazilieni au justificat şi justifică ocuparea de către ţăranii fără pământ a terenurilor necultivate.
  • Ioan Paul II pune în mişcare acest dublu principiu al subiectului în cauză : subsidiariatea, a favoriza iniţiativa intreprinderilor creatoare de locuri de muncă ; solidaritatea a garanta calitatea condiţiilor de muncă, a asigura un venit decent şomerilor . (Centesimus annus, 1991, n.15).

cuprins >>


 STIAŢI DEJA?

 A apărut în limba română COMPENDIUL DE Doctrina Socială a Bisericii 

 Lansarea acestei cărţi de mult aştepate a avut loc în 18 aprilie 2008. la Institutul Sf. Tereza al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de la Bucureşti, prin Cardinalul MARTINO de la Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace, în prezenţa Î.P.S. Arhiepisop Ioan ROBU .

Discursurile de prezentare a Compendiului de către Prof. Dr. Wilhelm DANCĂ, de Prof. Dr. Lucian FĂRCAŞ (traducător), şi de P. Copsaru (reprezentantul Caritasului din Iasi, vor fi publicate într-o broşură.

Ce înseamnă exact « doctrina socială a Bisericii »? Expresia denumeşte mai ales ansamblul textelor publicate de papi având ca subiect problemele sociale. Deci de acum înainte, cititorii români, creştini sau nu, vor putea găsi în marea comoară a acestui Compendiu liniile sigure pentru o orientare teoretică şi un angajament umanist şi creştin pentru societate în contextul actual al globalizării.

“Doctrina” sau “Învăţătura” Socială a Bisericii ?  În loc să vorbească despre «doctrina socială » a Bisericii, Conciliul Vatican II a preferat să vorbească despre «învăţătura socială» a Bisericii, adaptată diverselor situaţii. Cu Conciliul Vatican II şi Paul al VI-lea, învăţătura socială a Bisericii a trecut de la metoda deductivă la o metodă inductivă. În această ordine de idei, majoritatea publicaţiilor utilizează termenul “învăţătura socială”, chiar dacă papa Ioan Paul al II-lea a readus termenul «doctrina socială» a Bisericii, în special în scrisoarea enciclică despre munca umană Laborem Exercens, cu ocazia celei de-a 90-a aniversari de la Enciclica Rerum Novarum.

Părintele iezuit Sylvain Urfer explică această terminologie în felul următor: «Învăţătura socială a Bisericii nu oferă reţete gata de folosire. Nu este o trusă de ajutor pentru intervenţiile sociale, şi nici un mic catehism pentru militanţii pierduţi în labirintul societăţii. Dimpotrivă, îşi propune să fie :

- un instrument de investigaţie şi înţelegere a realităţii sociale în toate dimensiunile sale civice, economice, sociale, culturale şi spirituale;

- un ghid pentru reflecţia etică : din ce motiv se acţionează ? în numele cărui principiu ? cu ce scop ?

- o incitare la acţiune pe şi în structurile în profesionale, sindicale, asociative sau religioase in care este angajat fiecare creştin».

În acest context se înţelege şi metoda promovată de un tânăr preot belgian, Părintele Cardijn care, în anul 1931, se interesează de evanghelizarea muncitorimii. Crede că tinerii muncitori acţionează între ei, prin ei şi pentru ei. Aceştia dezvoltă o cunoaştere a mediului lor de viaţă şi modul lor de gândire se desfasoara în trei timpi : a vedea, a analiza, a acţiona.

 A VEDEA , A ANALIZA , A ACŢIONA 

În loc să pornească de la metoda clasică. Prin deducţie pornind de la principiile generale, (metoda deductivă) , se cercetează faptele pentru a le înţelege. Apoi reflecţia creştină asupra acestor fapte clarifică acţiunea ce trebuie intreprinsă. Aceasta este aşa zisă metoda de « revizuirea vieţii »care caracterizează întreaga acţiune catolică şi care a avut o mare influenţa în Biserică.

Mişcarea Tineretul muncitor catolic (JOC) a fost înfiinţată în Belgia în 1925 de către Părintele Cardijn. Ea s-a răspândit repede în întreaga lume. Prin metoda « a vedea, a analiza, a acţiona » cată să evidenţieze mentalităţile şi comportamentul unui mediu dat.

Apoi se caută ceea ce ar putea fi un semn de la Dumnezeu pentru a declanşa atitudini personale şi comunitare.

Luat din : Théo, enciclopdia pentru toţi, Paris, Droguet-Ardant/Fayard, 1992. V. Caietul « Justice et Solidarite », Office de catechese du Quebec, Centre St. Pierre, Editions Fides.

cuprins >>


Voi sunteţi

sarea

pământului.

(M 5, 13)

 


CAUTĂM COLABORATORI

A fost o dată patru personaje foarte cunoscute: Fiecare, Cineva, Oricine şi Nimeni.

Trebuia efectuată o muncă importantă şi au rugat pe Fiecare să ia parte.

Fiecare era convins că Cineva se va ocupa, Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni nu a făcut-o.

Aflând acest lucru, Cineva se supără, pentru că responsabilitatea revenea la Fiecare.

Fiecare credea că Oricine ar putea să o facă, dar Nimeni nu-şi dădea seama că Fiecare se sustragea.

La sfârşit, Fiecare critică pe Cineva, în timp ce Nimeni nu făcuse ceea ce Oricine ar fi putut să facă.

(Poveste africană, citit ă în buletinul Parohiei Sacré-Cœur, Dijon.

 


Din Zonele noastre
GÂNDURI PENTRU SUFLET...

       Particip întotdeauna cu plăcere la întâlnirile organizate de Conferinţa Română a Superioarelor Majore şi de Centrul Diecezan Caritas, din mai multe motive: unul  prilejuit de contactul cu oameni deosebiti, persoane consacrate sau nu,  un altul - confirmarea sau nu că modul în care am acţionat la un moment dat a fost cel corect, iar un altul - găsirea răspunsurilor la ceea ce m-a frământat la un moment dat. Acestea nu sunt tot timpul o consecinţă fireasca a întrebărilor ci sunt, de cele mai multe ori, răspunsuri pe care le cauţi dintotdeauna, conştient sau nu. Aşa s-a întâmplat şi la întâlnirea din 19 aprilie, care s-a ţinut la Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" de la Iaşi şi care a avut ca temă "Dragostea fata de Dumnezeu, fata de altii, fata de sine: Dreptatea în Noul Testament".

       Este aproape imposibil ca cineva să nu fi suferit, vreodata, o nedreptate, sau ceva perce-put ca pe o nedreptate şi cunoaştem cu toţii sentimentul de frustrare care o însoţeşte, extrem de neplacut şi care nu dorim să se mai repete vreodata. Sunt persoane, însa, care sufera o nedreptate ani întregi, sau chiar o viaţă întreaga. Din păcate, competiţia pentru un loc mai bun în aceasta viaţă ne învaţă ca fiecare să se descurce pe cont propriu. Nu lasă timp şi nici disponibilitate pentru celălalt. Riscăm, altfel, să pierdem cursa şi să nu mai fim declaraţi "castigatori". Asumându-ne acest risc, este aproape sigur că nu o să mai ajungem primii, şi s-ar putea, de asemenea, să contribuim câteodata la propriile noastre frustrări. Cine nu a simţit că sacrifică ceva (timp, bani, disponibilitate etc.), prin alegerea pe care a facut-o, ajutându-l pe celălalt?

       Încercăm adeseori să convingem persoane-le din jurul nostru de utilitatea sau inutilitatea unui gând, a unei păreri, a unei acţiuni şi ajungem la concluzia că mai bine nu pierdeam timpul, rezultatul nefiind cel scontat. Oferim bani persoanelor care întind mâna pe stradă, deşi ştim că acestea sunt cele care primesc intotdeauna şi in concluzie au mai mult decât cel care nu are curajul să se comporte in acelaşi mod. De fapt, în aceste gesturi constă disponibilitatea noastra în a-l ajuta pe celălalt. Atât doar că celălalt nu are intotdeauna nevoie de ceea ce ii oferim. Dreptatea pe care vrem s-o facem in cazul lor, insa, este una subiectiva, privită din punctul de vedere al celui care ofera. Atât ii putem noi oferi in momentul respectiv şi dacă este in concordanţă cu ceea ce se aşteapta să primeasca, este foarte bine, persoana va fi mulţumită. Dacă nu, va continua în căutarile ei, pâna când va obţine ce-şi doreşte. Important este că noi am fost acolo, alături de ea şi poate că nici nu o să cunoaştem rezultatul acţiunii noastre. Ne mângâiem însa cu gândul că numai dreptatea lui Dumnezeu este absolută şi că, aşa cum spunea arhiepiscopul Oscar Romero (asasinat in anul 1980), "nu putem face totul".
Să-l lăsăm pe Dumnezeu să intervina în lucrarea inceputa de noi şi să o desăvârşească .

Anca Şleghel, Iaşi

cuprins >>


ALTE ECOURI luate din rapoarte...

La Sighetul Marmaţiei. au participat 32 de persoane din diferite sectoare de activitate la prima întâlnire care a avut loc la 19 februarie, cu tema „Dreptatea în Vechiul Testament”. Mai multe persoane au contribuit la prezentarea temei, si tinerii din parohie au prezentat o dramatizare a unui episod de nedrep-tate din V.T., adică Via lui Nabot. In evaluarea scrisă cu ajutorul unui chestionar, s-au oferit pentru organizare şi alte persoane din alte domenii de activitate, pentru următoarea întâlnire.

La Iasi, s-a evaluat întâlnirea din 19 aprilie:

  • o experienţă plăcută, frumoasă, care ne-a îmbogăţit
  • o apropiere de ceea ce căutăm
  • cuvinte, mesaje diferite de ceea ce auzim şi ascultăm în mod obişnuit
  • să nu lipsească practica în urma celor discutate, contează puţinul nostru pe care îl facem
  • prezenţa laicilor a fost bine venită
  • se simte dorinţa şi setea de dreptate precum şi sensibilitatea faţă de aproapele
  • faptul că ne povestim experienţe este un mare câştig, ne linişteşte conştiinţa şi acţionăm în mod diferit
  • este un mare ajutor pentru viaţa de credinţă
  • putem fi alţi oameni, cu alte viziuni şi orientări
  • să îndrăznim mai mult

  La Oneşti s-a notat în JURNALUL pentru FOAIA SOCIALĂ :

„Dumnezeu să vă ţină pe palmele sale, iar îngerii să vă îndrume la lucruri şi activităţi frumoase. Mulţi încercăm să ne facem dreptate singuri sau cu ajutorul celor din jur dar nu realizăm că „Dreptatea este a lui Dumnezeu”…

„ Aceste întâlniri prin mesajul şi scopul lor m-au făcut să înţeleg că fără frica de Dumnezeu nu se poate realiza dreptatea socială şi fără credinţă nu poţi fi cu adevărat în slujba aproapelui…”

„Dreptatea lui Dumnezeu… o doreşte fiecare persoană care duce lipsă, şi noi suntem acele persoane care o putem dărui semenilor noştri”.

„Îţi mulţumim Doamne că prin muncă ne faci să ne simţim utili altora, societăţii, ne dai satisfacţii, împlinire şi bucuria de a ne fi dăruit altora”.

„A participa la această întâlnire a însemnat pentru mine o ocazie de a-mi actualiza convingerea că principiile şi valorile creştine trebuiesc puse în slujba semenilor noştri, mai ales a acelora care au nevoie de ajutorul nostru”.

„Participând la această întâlnire m-am îmbogăţit cu experienţa celorlalţi care lucrează în domeniul social. Mi-a plăcut foarte mult tema tratată, „Dreptatea socială” şi mi-am dat seama că într-o lume în care domneşte nedreptatea, noi ca şi creştini avem datoria şi obligaţia, fiecare în locul in care activează de a fi un profet…”( 26 februarie)

 La Bucureşti, în întâlnirea din 8 martie,

- s-a tratat tema Dreptatea in Noul Testament (Isus în faţa femeilor şi copiilor) raportată la Femei în Societatea românească şi în Biserică

  • s-a luat decizia de a face o scrisoare

la adresa unor politicieni şi publicarea ei în ziare pentru a atrage atenţia asupra situaţiei celor care, fără adâpost şi fără asigurare de sănătate ajung la urgenţă şi pot să rămâna cel mult 72 de ore. Pe an, 300 de persoane mor pe strada din lipsa unui tratament minimal.

La Roman, în întâlnirea de la 19 aprilie,

- s-a afirmat că situaţia femeii în România nu este singulară, situaţii similare întâlnindu-se în multe ţări din lume. ;

- discuţiile purtate au condus la lansarea ideii că o îmbunătăţire a situaţiei multor femei în societate va veni o dată cu responsabilizarea tuturor factorilor pentru a se realiza o planificare conştientă a familiilor.

- s-a formulat necesitatea pregătirii unui proiect

de acţiune comună. S-a căzut de acord că una din formele moderne de apostolat între femei poate fi popularizarea metodelor naturale de reglementare a naşterilor cu scopul de a ajunge la o planificare conştientă a familiei.

cuprins >>


O relaizare inovativă

O Şcoală pentru copiii bolnavi

Atunci când Val Conlon, preşedintele Fundaţiei din Irlanda „Help Us Dry the Tears" („Ajutaţi-ne Să Ştergem Lacrime-le"), inspirat de devoţiunea Divinei Indurări căuta un loc unde să înceapă opera sa de a ajuta pe cei mai săraci dintre săraci, a întâlnit surorile Congregatio Jesu, care au înţeles misiunea pe care vroia Val Conlon să înceapă în România: de a fi promotori şi instumente ale milostivirii divine. Astfel, a început fundaţia activitatea în România.

Unul din proiectele Fundaţiei este Centrul Educaţional Sf. Faustina, situat în curtea Spitalului pentru Copii Budimex. Ideea de început a centrului educaţional pe lângă un spital de copii a fost lansată de persoane care lucreaza în spital sau voluntari din ţară sau străinătate, care veneau aici pentru a face diverse activităti cu copii internaţi.

Ei au constatat că spitalul dispune de 500 de paturi unde ajung copii cu leucemie sau alte forme de cancer, diabet, sau boli cronice care necesită spitalizări pe termen lung. Majoritatea copiilor cu astfel de boli pierdeau anul şcolar, după ce stăteau internaţi câteva luni în spital, sau unii, mai rău, nu frecventau deloc cursurile şcolare. Din acest motiv s-a născut acest proiect, care este primul de acest gen al unei organizaţii neguvernamentale din Româ-nia, care poate contribui la continuarea procesului de educaţie chiar şi pe paturile spitalelor. Centrul desfăşoară programe educa-tive pentru aceşti copii, urmărindu-se sprijinul acestora pentru a nu rupe contactul cu şcoala, oferindu-se cursuri la nivelul ciclului primar, gimnazial şi liceal.

Centrul Educaţional Sf. Faustina se doreşte a fi o expresie de solidaritate şi speranţă pentru copiii din spitale, pentru acei copii şi familiile lor care se confruntă cu adevărate drame datorită unor accidente sau maladii, un sprijin profesional şi hotărât pentru beneficiarii acestui proiect să crească în procesul de cunoaştere şi educaţie.

Sr Lucia Boasă. C.J.

cuprins >>


 De vorba cu Sora Rose Carmel

Sora Rose Carmel este irlandeză şi face parte din Congregaţia Fecioara Maria a Milostivirii..

Este în România de 8.ani

Sora Rose, cum aţi venit în România?

Congregaţia mea a fost fondată pentru a ajuta persoanele sărace. Astfel, am auzit că în România sunt multe persoane sărace şi am decis să vin pentru trei săptămâni ca să văd. Am luat contact cu Sora Aloysius, din Scoţia, care lucra aici, pentru a mă ajuta să iau diferite contacte. Ea mi-a recomandat o studentă la medicină căreia ea i-a oferit ajutor pentru săracii din Bucureşti. După aceste trei săptă-mâni m-am rugat, m-am gândit şi am vorbit cu congregaţia mea despre dorinţa mea de a veni în misiune în România. Auzindu-mă congrega-ţia a fost speriată că voi fi singură aici dar până la urmă a acceptat ca eu să vin în România şi să fiu cu cei săraci de aici.
  • Cum aţi ales categoria de oameni pe care doriţi să-i ajutaţi?

La început, timp de 3 ani, am lucrat cu un ONG cu copii bolnavi de SIDA. În această perioadă am întâlnit-o pe d-na Liza, o femeie zeloasă şi cu dorinţa de a face ceva pentru săraci; cu ea mergeam (atunci când aveam timp liber ) pe străzi ca să fim alături de cei pe care sărăcia îi scosese din casă.

M-am rugat mult şi după un timp m-am gândit că misiunea mea era pentru săracii aceştia şi pentru a merge alături de familiile nevoiaşe.

Dar, am fost luată de două persoane de la DPC, două de la guvern , două de la sănătate şi două secretare şi interogată în una din clădirile guvernului. Au urmat întrebări de genul: Am auzit că mergeţi la persoanele sărace acasă, ce faceţi acolo? Sunteţi doctor? Am răspuns cu simplitate la toate întrebările puse, adăugănd faptul că deşi nu ştiu încă limba română sunt acolo cu ei dându-le ce pot ca: alimente, ajutor pentru a cumpăra medicamen-te....Intrebările acestea au fost repetate de mai multe ori în acest interogatoriu.

A fost primul şi ultimul interogatoriu ...slavă Domnului !Aşa că împreună cu D-na Liza am hotărât că este necesar să facem o asociaţie.

Acum avem o asociaţie cu numele Fecioara Maria a Milostivirii în România, cu sediul în Bucureşti, şi suntem alături cu ajutorul nostru cu peste 80 de persoane în vârstă şi mergem la aproape 20 de familii nevoiase. Alături de mine şi de d-na Liza lucrează voluntare străine şi românce, tinere şi mai putin tinere, pline de devotament şi cu inimi mari şi generoase.

Şi pentru toate acestea îi dau slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, pentru tot acest drum făcut alături de mine aici în România şi de misiunea mea.

  • Pe lângă aceste greutăţi ce alte piedici aţi mai avut?

Au fost multe, dar vă pot spune căteva :

- A fost greu cu legitimaţia mea şi cu actele de viză. Aici pentru a obţine un drept trebuie să ai multe acte.....birocraţie mare...

- Limba ...este groaznic pentru mine când o persoană vorbeşte şi nu înţeleg sau spun şi eu ceva şi nu sunt înţeleasă....a fost mult stres... Acum mă descurc şi imi este mai uşor în relaţiile mele cu oamenii.

- La început a fost greu pentru că am fost singura soră din congregaţia mea . Aici, Biserica locală nu era obişnuită cu o soră singură care să lucreze şi să trăiască departe de congregaţia ei...dar acum este deschisă pentru tot şi pentru toţi.

- Tradiţia aici este diferită de cea a ţării mele...mai ales după liturghie au urmat multe rugăciuni şi mi s-a părut că începem din nou Liturghia....Şi comportamentul şi educaţia oamenilor sunt diferite...

  • Ce satisfacţii aţi avut?

Cea mai mare satisfacţie a fost şi este întâlnirea cu cei care sunt in nevoie şi mă minunez aproape în fiecare zi de minunile pe care le face Dumnezeu. Mă bucur că oamenii din străinătate au încredere în mine şi în ceea ce fac pentru cei săraci şi apreciez mult suportul material pe care îl primesc de la ei. Aici am întâlnit persoane minunate care m-au ajutat mult şi care sunt alături de mine în această munca. Nu o să uit niciodată ajutorul dat de Monica, de Gabi, de Sr. Gemeni, de Liza, Luminiţa, de câţiva preoţi, de toţi cei de la Hilton şi Omnitron din Bucureşti. Sunt deschisă către colaborare cu alte congregaţii sau instituţii.

Fondatoarea mea, Catherine McAuley a spus: „Cu fiecare pas pe care îl facem în fiecare zi suntem mai aproape de Dumnezeu” aşa că merg înainte şi ascult şi aştept ceea ce El doreşte. ( Interviu prelucrat de Sr. Luminiţa, FCJ)  

cuprins >>


MILOSTIVIREA DIVINĂ IN MUNCA SOCIALĂ

Ce este Milostivirea Divină? Ce reprezintă icoana milostivirii? Acestea sunt întrebă-rile care deschid reflexia noastră. Sf. Paul scrie : « …Dumnezeu fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos. » Ef. 2, 4-5. Tatăl bogat în îndurare este Dumnezeu, care ne-a arătat iubirea sa prin Fiul său pe care l-a jertfit pentru noi, pentru ca noi să avem încredere în Domnul, să ne convingem că este Bun şi Îndurător şi să devenim şi noi buni şi îndurători cu cei de lângă noi; pentru ca această Îndurare a Domnului să ne transforme şi pe noi.

Icoana Divinei Milostiviri, pictată prin puterea credinţei, îl prezintă pe Isus Înviat îmbrăcat în alb, medic al sufletelor, purtând semnele răstignirii, care cu mâna dreaptă binecuvântează iar cu mâna stânga arată tuturor inima din care curge apă, semn al botezului, al Duhului Sfânt, şi sânge, semn al euharistiei, al jertfei care mântuieşte. Prin Isus Cristos nimeni nu trebuie să fie exclus de la mântuire, de la îndurare şi milostivire

Contemplând îndurarea Tatălui, noi înşine trebuie să devenim milostivi. Pentru această să ne rugăm cu Sf. Faustina Kowalska:

Ajută-mă, Doamne, ca ochii mei să fie milostivi, să nu suspectez niciodată, nici să nu judec după aparenţele exterioare, ci să discern frumuseţea în sufletul aproapelui meu şi să îi vin în ajutor.

Ajută-mă, Doamne, ca urechea mea să fie milostivă, pentru ca să mă aplec asupra nevoilor aproapelui meu şi

să nu rămân indiferent la durerile şi plângerile sale.

Ajută-mă, Doamne, ca limba mea să fie milostivă, pentru ca să nu vorbesc niciodată de rău pe aproapele meu, ci să

am pentru fiecare, un cuvânt de mângâiere şi de iertare.

Ajută-mă, Doamne, ca mâinile mele să fie milostive şi pline de fapte bune, pentru ca să ştiu să fac bine aproapelui meu şi să iau asupra mea sarcinile cele mai grele şi cele mai neplăcute.

Ajută-mă, Doamne, ca picioarele mele să fie milostive, pentru ca să mă grăbesc în ajutorul aproapelui meu, dominându-mi propria oboseală şi plictiseală. Adevărata mea odihnă este de a-l sluji pe aproapele meu.

Ajută-mă, Doamne, ca inima mea să fie milostivă, pentru ca să simt toate suferinţele aproapelui meu. Nu voi refuza nimănui inima mea. Îi voi frecventa cu sinceritate chiar şi pe aceia care ştiind asta, vor abuza de bunătatea mea, iar eu mă voi închide în Inima Preamilostivă a lui Isus. Voi tăinui propriile mele suferinţe. Fie ca milostivirea ta să sălăşluiască în mine, o, Domnul meu! Amin .

  Rostworowski Tadeusz, s.j.

cuprins >>


ANUNŢ

Animatorarele de zone pentru DOCTRINA SOCIALĂ A BISERICII

vor participa la al treilea curs de formare în perioada de 27 - 31 august 2008 , cu Pr. J.-Cl. Brau.

Cursul se va desfăşura la CENTRUL MANRESA al Părinţilor Iezuiţi, CLUJ-NAPOCA


Profeţii unui viitor ...

Nu putem face totul
Ar fi bine, dacă ne-am retrage din când în când,
şi am privi lucrurile de la distanţă.
Împărăţia lui Dumnezeu nu este doar dincolo de străduinţele noastre,
este dincolo de orizontul nostru de înţelegere.
În scurta noastră viaţă noi sărvârşim doar o fărâmă dim măreaţa acţiune
care este opera lui Dumnezeu.
Nimic din ceea ce facem nu este desăvârşit.
Aceasta este un fel de a spune
căci împărăţia lui Dumnezeu ne depăşeşte.
Nici o prelegere nu o să conţină tot ce s-ar putea spune.
Nici o rugăciune nu exprimă în profunzime credinţa noastră. Nici o vizită pastorală nu aduce întregul.
Prin nici un program Biserica nu o să-şi ducă misiunea până la capăt.
Nici un obiect nu cuprinde totul şi pe fiecare.

Aceasta este situaţia noastră.
Noi aducem pământului sămânţa, care va rodi şi va creşte.
Noi udăm germenii, care au fost plantaţi cu certitudinea
că se ascunde în ei o promisiune.
Noi construim fundamente, care garantează alte extinderi.
Nu putem face totul.
Vom avea un sentiment eliberator, dacă conştientizăm acest fapt.
Acest adevăr ne dă puterea să facem un lucru, şi să îl facem foarte bine.
Nu este ceva desărvârşit, dar este un început,
un pas pe drum, o ocazie pentru ca Dumnezeu
să intervină în joc pentru a-l desărvâşi.
Noi, poate nu o să vedem rezultatul final niciodată,
dat fiind diferenţa dintre arhitect şi muncitori.
Suntem muncitori, nu arhitecţi.
Suntem slujitori,nu salvatori.
Suntem profeţii unui viitor, care nu este doar al nostru.

Arhiepiscopul Oscar Romero asasinat la 24 martie, în 1980

cuprins >>

Foaia Socială nr. 6. în format .doc >>


Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore

RO– 400 246 CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23

Tel/fax: 0040-264-435 096, e-mail: secretariat@fcrsm.ro

COMISIA SOCIALĂ: sr. Marie-Anne Mathieu (SDC) – responsabila comisiei, sr. Lucia Boaşă (CJ),
sr. Luminiţa Popescu (FCJ), Maria-Rita Cabella (Don Orione), sr. Tereza Murányi (SSS), sr. Ildiko Homa, (SSS)


Foaia Socială Nr. 1

Foaia Socială Nr. 2

Foaia Socială Nr. 3

Foaia Socială Nr. 4

Foaia Socială Nr. 5

 

|
|
|
|
|
|

© Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore
Adresa: RO-400246 CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23
Tel/Fax: 0040-264-435096
E-mail: secretariatCRSM@clicknet.ro