„Mergi şi fă şi tu la fel”. (Lc 10,37)

Foaia Socială

Vocea congregaţiilor pe terenul social

Buletin formativ şi informativ al

Comisiei Sociale din cadrul CRSM

Decembrie 2007 – Nr. 5

Foaia Socială nr. 5. în format .doc >>


Cuprins:

Vino Duhule Sfinte

Europa, problema noastră

Ştiaţi deja? DIN RĂU ÎN MAI RĂU Reintegraţii, copiii aruncaţi la părinţi

Snagov 2007 - CURSUL DE FORMARE pentru animatoarele zonale

Experienţă împărtăşită

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu uman


Vino Duhule Sfinte  

Cum am putea trăi conform Evangheliei
fără ajutorul Duhului tău?

De aceea te rugăm:
vino Duh al milostivirii,
vino,
Şi vom purta
împreună cu fraţii noştri
mizeria care distruge sufletul şi trupul.

Vino, Duh al blândeţii,
vino,
şi vom arăta fraţilor noştri
bunătatea care este pâinea
zilnică.

Vino, Duh al sărăciei,
vino,
şi vom dărui fraţilor noştri
ceea ce avem,
dar lor le lipseşte.

Vino, duh al păcii,
vino,
şi vom construi împreună cu fraţii noştri
pământul făgăduit al drepturilor egale.

Vino, Duh al dreptăţii,
vino,
şi vom lupta cu fraţii noştri
pentru demnitatea care le-este luată.

Vino, Duh al mângâierii,
vino,
şi vom oferi fraţilor noştri care plâng,
sprijinul prezenţei noastre.

Vino, duh al credincioşilor,
vino,
şi fă-ne asemenea Celui care
pentru a da naştere unui pământ nou
şi-a lăsat trupul zdrobit
ca pâinea frântă, pentru cei care flămânzesc.

Vino, Duh al lui Dumnezeu,
vino şi imprimă în noi duhul evangheliei!


Europa, problema noastră

Venind în România, intru într-o altă ţară, dar rămân în acelaşi ansamblu politic: Uniunea Europeană. Viaţa fiecăruia este marcată de acest eveniment şi noi toţi trebuie să încercăm să o facem să evolueze după valorile noastre.

Reacţiile actuale sunt adesea marcate de teamă şi de neîncredere. Ca toate marile structuri vizibile, Europa pare foarte îndepăr-tată, de neatins şi aproape abstractă. Rămănând la acest nivel ar însemna să uităm că ea este rezultatul deciziilor responsabililor politici naţionali, reprezentanţi ai intereselor noastre şi ai viziunilor noastre asupra Europei, chiar dacă ei sunt prea sensibili la presiunile marilor lobiuri internaţionale, mai întâi financiare şi economice. Aşteptările sunt multe, câteodată copleşitoare. Am vrea ca Uniunea Europeană să asigure progresul economic şi bunăstarea, justiţia şi dreptatea , pacea şi libertatea; să apere cetăţenii, mai ales pe cei mai vulnerabili, dar să nu coste nimic. Aşteptările disproporţionate hrănesc decepţiile.

Cei care sunt pasionaţi de dreptate denunţă, pe bună dreptate, întârzierea Europei sociale. Piaţa unică este garantată, moneda unică circulă într-o parte dintre ţări. Dar apărarea muncitorilor, a migranţilor, a consumatorilor este încă foarte departe. Mai rău, deciziile par să alinieze toate ţările după cele cu cele mai multe inegalităţi: ar trebui să fim “moderni” şi deci flexibili. În această logică, cei mai slabi sunt de fiecare dată mai vizaţi.

Să scoatem totuşi în evidenţă câteva rezultate importante. Idea europeană a prins formă imediat dup ă război, când resentimen-tele erau încă puternice. Ţările care, de-a lungul secolelor, s-au luptat între ele, fără încetare, au decis să construiască împreună un spaţiu politic comun.

Pas cu pas, au creat legături care făceau să progreseze reconcilierea. În anii 50, era la fel de iluzoriu să-i vezi pe preşedintele francez şi german mână în mâna, cum ar fi astăzi să aşteptăm acelaşi gest între sârbi şi croaţi. Şi totuşi ei au făcut-o. Din 1945, Uniunea Europeană permite ca interesele divergente să se negocieze în jurul unei mese şi să se regleze prin drept şi nu pe câmpul de lupta.

Se poate adăuga, că o cultura a păcii şi a negocierii caracterizează comportamentele europene, spre deosebire de exemplu de Statele Unite, când a fost vorba să semneze acordurile de la Kyoto, să recunoască Curtea Penală Internaţională, să interzică minele antipersoane sau să accepte comercializarea medicamentelor generice pentru ţările sărace. Putem fi mândri de specificitatea noastră europeană.

Fondatorii anunţau de asemenea soli-daritatea. Limitele rezultatelor sunt evidente chiar dacă nu trebuie să ignorăm ajutorul de care au beneficiat ţări şi regiuni mai puţin dezvoltate pentru progresul lor economic. Dar această preocupare, deja redusă s-a redus încă pe măsura lărgirii Uniunii Europene. Interesele particulare şi refuzul de a împărţii bogăţiile depăşesc actualmente celelalte perspective.

Crearea unei instanţe politice europene a pus o limită naţionalismelor care au dus adesea la războaie sau la confruntări între populaţii. Nu se pune problema renunţării la identitatea naţională, ci a recunoaşterii în acelaşi timp a ceea ce ne este comun.

Uniunea Europeană e prezentă. Ea se modelează în fiecare zi, după presiunile pe care le suportă. Cetăţenii au şi la acest nivel responsabilitate de a-şi juca rolul, mai ales în punctele cele mai slabe ale proiectului european. Cei care, la ei, sunt angajaţi în domeniul social şi preocupaţi de dreptate, de egalitate, de solidaritate, de democraţie, au un rol de neînlocuit. Fără să ignorăm particu-larităţile fiecărei ţări, putem asocia eforturile noastre pentru a promova protecţia socială pentru toţi, să ameliorăm accesul la serviciile de sănătate, să apărăm sistemele de educaţie. Muncă, şomaj, sărăcie şi migraţii, coabitare armonioasă a diferitelor culturi şi religii, respectarea mediului, iată destule provocări europene care îi privesc pe toţi cetăţenii pasionaţi de dreptate.

Jean-Claude Brau

cuprins >>


Uniunea Europeană este un laboratoriu pentru comunitatea mondială pe drumul care conduce la unitate şi la pace.

(Helmut Schmidt)


Ş T I A Ţ I   D E J A ?

 

DIN RĂU ÎN MAI RĂU

Reintegraţii, copiii aruncaţi la părinţi

În ultimii patru ani, 15.000 de copii au părăsit centrele de plasament şi au fost reintegraţi în familii. Însă nimănui nu i-a mai păsat unde şi cum vor trăi aceştia. Copiii sunt scoşi din centrele de plasament şi readuşi la părinţi, pentru că aşa a zis Europa. La aceiaşi părinţi care i-au abandonat cu ani în urmă. « Reintegreţeii » sunt o parte din preţul plătit de România pentru ca noi toţi să devenim cetăţeni ai UE. Jurnalul Naţional a prezentat un serial despre destinul unor copii pentru care Europa a însemnat un blestem mai mare decât orfelinatele.

Europa ne-a vrut la ea în familie, însă fără să cărăm după noi centrele de plasament mamut moştenite de pe vremea lui Ceauşescu. Ne-a cerut să găsim soluţii pentru copiii din orfelinate. Aveam patru variante: să îi cazăm în centre de plasament mai mici, să îi ducem la asitenţi maternali, să le găsim familii adoptive sau să îi ducem la părinţi. Dar mai ales să îi ducem la părinţi. România s-a supus directivei UE şi a început reintegrările în masă. În spatele cifrelor care vorbeau la Bruxelles de "modelul românesc de succes privind protecţia copilului", cum s-a exprimat chiar premierul Tăriceanu, în spatele unora din cei peste 15 mii de copii reintegraţi, se ascunde o realitate dură, care nu se vede în hârtiile trimise la Bruxelles.

Fiecare raport de ţară anual, întocmit de Comisia Europeană înainte de aderarea la UE, sublinia necesitatea progreselor pe care trebuia să le facem în domeniul protecţiei copilului. Raportul de ţară din 1998 al Comisiei Europene laudă România pentru numărul de reintegrări în familie, care a crescut semnificativ: "Legislaţia în domeniul protecţiei copilului a fost îmbunătăţită prin transferarea responsabilităţii în protecţia copilului către administraţia locală. Aceasta este focalizată pe reintegrarea copiilor în familiile naturale. Strategia fundamentală, susţinută de programele PHARE, a început să dea roade. Există statistici încurajatoare, care arată că numărul copiilor reintegraţi în familie sau daţi în plasament la familii Foster a crescut. În 2004, comisarii europeni "ne-au dictat" (termenul a fost folosit de secretarul de stat al ANPDC, Bogdan Panait) Legea 272, "privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului". Dorinţa UE de reintegrare a copiilor proveniţi din centrele de plasament e literă de lege: "La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie a copilului se acordă prioritatea reintegrării copilului în familie sau, dacă aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în familia extinsă (…)".

"Se merge foarte mult pe responsabilizarea părinţilor", încearcă să concluzioneze o asistentă socială a unei primării din judeţul Bacău directiva UE privind reintegrarea. Acea asistentă a putut alege din comuna ei un caz de "responsabilizare" uluitor. Un tată îşi bagă ambii copii în spital după ce i-a bătut zdravăn. Direcţia pentru Protecţia Copilului îi duce într-un centru de plasament, iar tatălui bătăuş i se face dosar penal pentru rele tratamente aplicate minorului. După nici un an, copiii sunt aduşi înapoi la părintele care i-a torturat. Sunt reintegraţi în familie. La doar şase luni de la naşterea primului copil, acelaşi tată îi rupsese bebeluşului piciorul, pentru că făcuse pe el.

Bătaia de joc a autorităţilor la adresa copiilor reintegraţi continuă şi după ce aceştia sunt aduşi în familie. Conform Legii 272/2004, art. 70, minorii trebuie monitorizaţi cel puţin trei luni de la reintegrare. Am găsit cazuri în care monitorizarea se făcea probabil prin telepatie, întrucât, din ziua aducerii copilului la părinţi, nici un asistent social nu a mai călcat pe acolo.

Conform datelor primite de la Autori-tatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), la 30 iunie 2006 doar 27.000 de copii se mai aflau în instituţii de plasament, alţi 24.000 fiind plasaţi la rude de gradul IV inclusiv. Am cerut direcţilor judeţene şi numărul copiilor întorşi în sistem, pentru că nu s-au adaptat la părinţi. Cifrele primite par rupte din raportările cincinalelor comuniste, rata de succes a reintegrărilor fiind aproape de 99,9 %.

Mai mult de 86.000 de copii aflaţi în instituţii publice sunt acum plasaţi în familii (în plasament la familia extinsă sau în asistenţă maternală), în timp ce 37.000 de copii au rămas în instituţii (inclusiv în şcoli speciale).

(Articol din „Jurnalul Naţional” prelucrat de Redacţie)

cuprins >>


Dragostea este o comoară nepătrunsă: Cine o posedă e bogat; cine n-o are, e sărac.”

Sf. Vasile cel Mare


Snagov 2007

CURSUL DE FORMARE pentru animatoarele zonale

În perioada 23 august – 27 august 2007 a avut loc la Snagov, un nou curs ţinut de Pr. Brau, la care au participat 12 animatoare zonale. Am avut timp împreună cu toate animatoarele prezente să evaluăm anul care a trecut şi am împărtăşit bucuriile, roadele şi dificultăţile pe care fiecare zonă le-a experimentat.

La cerinţele noastre şi faţă de realitatea în care trăim, părintele Brau a pregătit două fişe cu tema:

DREPTATEA în Vechiul şi Noul Testament

- o provocare -

Cu ajutorul expunerii Părintelui am descoperit cum Dumnezeu, departe de a fi indiferent la soarta şi viaţa poporului, vede în ele cele mai mari mize. Iar soarta poporului întreg depinde de ceea ce devin în sânul lui cei mai slabi, care nu se pot ridica decât dacă ceilalţi, în special cei puternici, se solidarizează cu ei şi veghează astfel la viitorul poporului în întregime, prin solidaritate. Încă din Vechiul Testament, Cuvântul lui Dumnezeu face din soarta văduvei şi a orfanului, a străinului şi a săracului, revelatorul prezenţei lui Dumnezeu în popor.

Nici cultul nu are locul său, nici liturgia nu-i place lui Dumnezeu decât cu preţul respectului total faţă de dreptatea socială. Se poate spune deci că realizarea dreptăţii condiţionează credinţa în Dumnezeu. Experienţa realităţii trăite de fiecare anima-toare alături de cei „mici” permite să descoperim mai bine cine este Dumnezeu Tatăl şi care este misunea lui Isus. Când proclamă Împărăţia lui Dumnezeu, Isus răstoarnă ierarhia valorilor admise: acei care, până atunci au fost neglijaţi, pot spera totul de la relaţiile pe care Dumnezeu vrea să le vadă instaurate între oameni. Isus nu s-a mulţumit să denunţe nedreptăţile care creau probleme. El a propus un nou tip de atitudine.

Un apel la interiorizarea fidelităţii faţă de Dumnezeu sub forma respectului celui mai profund faţă de relaţia cu celălalt.

Fişele sunt ample însă datorită modului de expunere al părintelui Brau sunt uşor de asimiliat; conţinutul lor ne aduce o nouă lumină asupra dreptăţii, care ne îndeamnă de a nu rămâne doar la cuvântul scris, ci de a trece la acţiune în toate relaţiile noastre.

Aceste zile s-au încheiat cu un plan de acţiune pentru anul 2007 - 2008: vom lucra în zonele noastre având ca temă principală DREPTATEA şi ca scop formarea opiniei publice cu privire la dreptate; aprofundarea dreptăţii ca valoare la nivel extins; consolidarea legăturilor dintre surorile zonale şi implicarea persoanelor laice. Suntem conştiente de importanţa lucrului, împreună cu toţi oamenii, la edificarea unei lumi mai umane. Aşteptarea cerului şi a pământului nou, departe de a ne îndepărta de istorie, intensifică grija faţă de realitatea prezentă unde încă de pe acum creşte noutatea care este germene şi semn al lumii viitoare.

Sr. Luminiţa Popescu, FCJ

cuprins >>


 Experienţă împărtăşită

Orice lucru îşi are clipa sa prielnică, orice experienţă, pentru a fi evocată cu realism, are nevoie de timp de cugetare şi interiorizare. A trecut suficient timp de la întâlnirea formativă organizată anual de către Comisia Socială, la care mi s-a dat harul de a participa în acest an, pentru a-mi putea exprima gândurile fără riscul de a da glas doar entuziasmului pasager, ci şi sentimentelor ce se imprimă în profunzimea fiinţei, modelând simţirile şi caracterizând stilul de viaţă.

Într-o atmosferă de muncă şi de săr-bătoare, am trăit patru zile (23-26 august) o experienţă de grup intensă şi semnificativă la nivel existenţial. Primirea, încrederea şi cu-noaşterea reciprocă, gratuitatea împărtăşirii sincere, relaţionarea frăţească, armonia în diversitate, au pregătit şi întreţinut atmosfera prielnică reflecţiilor în jurul modului de a ne raporta vital, ca indivizi şi comunitate, la principiul dreptăţii, tematica întâlnirilor fiind: „Dreptatea socială în centrul credinţei creştine. Rădăcinile sale în Vechiul Testament”, „Dragostea faţă de Dumnezeu, faţă de alţii, faţă de sine. Dreptatea în Noul Testament”.

În lumea noastră globalizată pe toate planurile, neglijentă faţă de valorile spirituale, într-un moment al vieţii sociale marcat de egoism, ce pare a fi de multe ori însăşi raţiunea politicilor sociale, am fost sensibilizate vizavi de responsabilitatea noastră în ce priveşte respectarea dreptului fiecărei persoane de a se bucura de ceea ce i se cuvine, ca frate al nostru de drumeţie. Am înţeles şi reînţeles că este necesar, dacă ţinem să mondializăm şi caritatea (şi aici, noi creştinii, iar consacraţii cu precădere, avem o datorie în plus), ca toţi operatorii din domeniul social să-şi unească forţele, pentru a forma un cor „pro dreptate pentru cei slabi”, a cărui voce, de tunet sau adiere, să nu poată fi ignorată, pentru a constitui un for cu greutate socială, pentru a fi cuvântul celor ce n-au cuvânt.

A ne uni resursele de care dispunem în domeniul social, este un drept de care trebuie să poată să beneficieze săracul, şi o îndatorire a noastră, pe care azi nu ne putem permite s-o trecem cu vederea. Sfântul Părinte Papa, în Enciclica „Deus Caritas est”, la punctul nr. 34, ne aminteşte această îndatorire de „colaborare şi sincronizare cu celelalte organizaţii în servirea diferitelor tipuri de nevoi”.

Sarcinilor ce ne sunt încredinţate, dându-le un răspuns personal, facem mult, dar dăruindu-ne şi valorizându-ne reciproc scânteia de lumină ce arde în fiecare din noi, şi alimentând-o la izvorul Evangheliei şi al uniunii cu Dumnezeu şi între noi, vom reuşi să formăm o nouă spiritualitate a slujirii comunionale a aproapelui, cu o viziune mai completă şi un impact mai concret.

Nu este vorba de utopii ce ne depăşesc ci, mai degrabă, de recunoaşterea unei urgenţe şi a unei priorităţi ce aşteaptă un răspuns. Comisia Socială consideră a fi misiunea sa construirea unei reţele şi a unei căi comune, sub egida carităţii evanghelice, pentru toate persoanele ce sunt deja unite prin motivaţia de fond a acţiunii lor sociale - dreptatea celui defavorizat - reţea în care fiecare să aibă rol de donator şi beneficiar, crescând astfel personal şi ajutând la creşterea celuilalt. Cine nu vrea să fie doar o însumare a potenţialului fiecărui membru şi a resurselor comunităţii pe care o reprezintă, esenţială este crearea unui spaţiu relaţional de sinceră întrajutorare, în care caritatea să circule spontan şi să se simtă la ea acasă, spre formarea unei mentalităţi extinse de solidaritate, în beneficiul nevoiaşilor.

În această optică, este importantă contribuţia fiecăruia, tot ce ştiu, fac şi sunt eu, ce ştii, faci şi eşti tu, dar mai cu seamă este importantă realitatea rezultată din relaţia eu şi tu şi noi, atât ca mărturie credibilă în favoarea Împărăţiei Cerurilor, cât şi ca mijloc şi posibilitate, oportunitate de grăbire a venirii Acesteia în lumea noastră.

Concretizarea acestui proiect, începută cu paşi timizi dar siguri anul trecut, e drept că porneşte de la schimbări graduale, mai întâi la nivel personal, apoi în comunităţile noastre, pentru a putea atinge zonele în care operăm, dar este tot atât de adevărat că depinde de implicarea activă a fiecăruia dintre noi, convocat în mod personal.

Să dăruim ceea ce am primit gratuit, să valorizăm ceea ce ne este dezinteresat oferit, înseamnă de fapt să ne plătim datoria faţă de Tatăl, care a pus în mâinile noastre daruri nepreţuite, care însă se devalorizează dacă nu trăim fidelitatea faţă de Evanghelia care ne cere să „fim una”, ca să putem sta cu curaj, umilinţă şi autenticitate de partea săracilor, a celor slabi şi lipsiţi, după exemplul dat nouă de Isus.

Trăirea celor patru zile de la Snagov este sintetizată prin versetul biblic: „Cât e de bine şi de plăcut ca fraţii să fie împreună!”

Gestul ritual al spălării reciproce a mâinilor, cu care am terminat întâlnirea noastră, ne-a imprimat sensul atitudinii ce ni se cere în misiunea noastră, iar îmbălsămarea tuturor reflexiilor noastre cu aroma Euharistiei şi tămâia rugăciunii ne-a reamintit de unde vine forţa şi unitatea noastră.

Cuvintele Mântuitorului mi se par perfect îndreptăţite ca fiind adresate echipei organizatorilor acestor întâlniri, pentru atmosfera creată şi modul de abordare, atât a persoanelor cât şi a tematicilor discutate: „V-am dat exemplu, pentru că aşa cum am făcut eu, să faceţi şi voi!” (Ioan 13,15)

Mulţumesc din suflet tuturor!

Sr. Maricuţa DUNCA – Sr. Benedictine de Caritate, Sighetu Marmaţiei

cuprins >>


Dumnezeul nostru
este un Dumnezeu uman

S-a născut Cel prin care toate există,
născut din femeie,
copil, crescând până în floarea vârstei.

A atins mâna leprosului,
l-a privit pe Om în ochi.
A dat întâietate celor mici şi săraci,
s-a făcut aproapele celor oprimaţi şi mâhniţi.

A aprins pretutindeni focul
care va arde paiele
compromisurilor, corupţiei şi abuzurilor noastre… semănând peste tot pe unde a trecut
dragostea, speranţa şi libertatea...

A dat viaţă şi forţă
copilului în faţa « celor mari »,
celui simplu în faţa « celor inteligenţi  »,
celui sărac în faţa « celor performanţi ».

Îl îndeamnă pe fiecare: « Du-te, vinde tot ce ai ! »
Ca şi cum ar spune:
« Renunţă la tot ceea ce te are în stăpânire,
eliberează-te ca să mă poţi urma ! »

A venit şi « şi-a ridicat cortul printre noi »,
a intrat în istoria Palestinei,
a Africii şi a Irlandei,
a României, sub mai multe chipuri.

Se face una cu poporul
care merge în întuneric.
Cu El împreună acesta îşi construieşte viitorul:
viitorul-creaţie, viitorul-solidaritate,
viitorul-egalitate între oameni şi popoare,
viitorul-încredere, viitorul-speranţă.

Da, vino, Preaiubitul Tatălui,
ridică povara inerţiilor noastre,
grăbeşte încetinelile noastre.
Într-o lume rece pe alocuri,
fă-ne să trăim din focul care nu se va stinge:
focul Duhului tău, focul dragostei tale.

 

 

Urăm cititorilor noştri  un AN NOU binecuvântat !

cuprins >>

Foaia Socială nr. 5. în format .doc >>


Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore
400246-CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23, Tel/fax: 0040-264-435096, e-mail: secretariat@fcrsm.ro
Comisia Socială:
Sr. Marie-Anne Mathieu – responsabila comisiei
Sr. Lucia Boaşă, Sr. Luminiţa Popescu, Sr. Bernadeta Chindriş, Sr. Tereza Murányi


Foaia Socială Nr. 1

Foaia Socială Nr. 2

Foaia Socială Nr. 3

Foaia Socială Nr. 4

Foaia Socială Nr. 6

|
|
|
|
|
|

© Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore
Adresa: RO-400246 CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23
Tel/Fax: 0040-264-435096
E-mail: secretariatCRSM@clicknet.ro