„Mergi şi fă şi tu la fel”. (Lc 10,37)

Foaia Socială

Vocea congregaţiilor pe terenul social

Buletin formativ şi informativ al

Comisiei Sociale din cadrul CRSM

Septembrie 2006 – Nr. 1


Foaia Socială nr. 1. în format .doc >>

Cuprins:

Credinţă şi dreptate

Fecioara săracilor

Stiţi deja? Cum se obţine acreditarea pentru o opera socială?

O experienţă - Prin suferinţă la o viaţă mai bună....

Implicarea personelor consacrate în problematica traficului de fiinţe umane

Consumul de droguri – atac la demnitatea umană


Credinţă şi dreptate

Cei care cred în Isus Cristos şi în Dumnezeu, pe care el ne permite să îl descoperim, sunt fericiţi de a-l întâlni în rugăciune pe Acela care este obârşia vieţii lor, însoţitorul în momente dificile, speranţa când orizontul este închis.

Credinţa creştină nu este întâi de toate o experienţă individuală. Este un popor întreg, care împreună, crede, celebrează credinţa şi acţionează. Marile momente ale anului liturgic ne reunesc în bucuria Crăciunului, Paştelui şi a altor momenteforte propuse de Biserică. Etapele principale ale vieţii individuale, cum ar fi naşterea, căsătoria şi moartea, sunt de asemenea trăite în comunitatea cea mai apropiată.

Libertatea este preţioasă pentru fiecare. Ea permite îndeosebi comunităţii de credincioşi să-şi exprime în mod deplin şi public credinţa şi ataşamentul faţă de rituri şi obiecte pioase foarte variate, pe care le-au primit de la cei care i-au precedat. Ea oferă de asemenea posibilitatea de a căuta noi moduri, adaptate la viaţa actuală, de a se reuni şi de a celebra această credinţă mereu nouă.

Fidelitatea faţă de Evanghelie nu ne permite să rămânem pe loc. Numeroase pagini din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, prezintă episoade care arată grija credincioşilor de a-şi duce viaţa cotidiană în lumina acestui Cuvânt al lui Dumnezeu. Ce ai făcut cu fratele tău? - îl întreabă Dumnezeu pe Cain. Vei reda libertatea celor care au trebuit să se vândă ca sclavi din pricina datoriilor, aminteşte cartea Leviticului. Vei muri ca săracul Nabot, spune profetul Ilie regelui Ahab, care a pus să fie ucis săracul Nabot pentru a pune stăpânire pe via lui. Tu nu poţi să exploatezi săracul, văduva sau orfanul aminteşte profetul Ieremia.

Aproape fiecare pagină din Vechiul Testament spune cât de mare şi de bun este Dumnezeul nostru. Din această cauză, El interpelează pe credincioşii asupra atitudinii lor faţă de fraţiilor. Cum să ne îndreptăm împreună spre El, dacă nu construim între noi fără încetare căile dragostei, respectului şi dreptăţii?

Isus şi tot Noul Testament radicalizează acest apel. Isus ne învaţă să îl descoperim pe Dumnezeu ca pe un Tată. Pentru a îndrăzni să ne numim copiii săi, fraţi şi surori, suntem invitaţi să dăm fără măsură, să iertăm fără încetare, să fim drepţi faţă de aceia a căror viaţă socială riscă să se prăbuşească la fiecare pas. Nu vom fi judecaţi în funcţie de ceea ce am făcut celor mai mici?

Începând cu secolul al XIX-lea, în faţa mizeriei muncitorilor, papii succesivi au amintit exigenţa creştină a grijii faţă de fraţii şi surorile pe care structurile nedrepte ale societăţii îi reduc la o viaţă nedemnă de oameni. Începând cu Leon al XIII-lea, până la Ioan Paul al II-lea, nu au încetat să amintească această dimensiune a Evangheliei pe care ne este greu să o punem în practică. Benedict al XVI-lea anunţă că se înscrie, de asemenea, în această linie. Grija pentru calitatea vieţii fraţilor noştri nu este o consecinţă posibilă a credinţei noastre. Este o dimensiune de neînlocuit, exigentă, câteodată dură, evident credinţă creştină.

 

Dragostea faţă de Dumnezeu nu este niciodată separată de dragostea faţă de celălalt. Credinţa nu încetează să ne amintească să menţinem legăturile de solidaritate care sunt securitatea noastră. Aceasta va trezi întotdeauna grija faţă de aceia care sunt neglijaţi, abandonaţi, nedreptăţiţi, excluşi… şi care totuşi sunt surorile şi fraţii noştri.

 

Pr. Jean-Claude Brau.

Aprilie 2006

cuprins >>


FECIOARA SĂRACILOR

Maria, tu, Aurora Mântuirii,
prin prezen ţa şi prin ruga ta
ai însoţit Biserica născândă
în ziua de Rusalii.  

Şi astăzi, roagă-te pentru noi şi cu noi.

Maria, Fecioara săracilor,
tu ştii că istoria vieţii noastre
este plină de griji şi de bucurii,
de dureri şi de vindecări,
de slăbiciuni şi de îndrăzneli.

Noi te rugăm :
susţine-ne speranţa
în momentele de încercare.

Regina Păcii
şi Steaua Evanghelizării,
călăuzeşte paşii Bisericii.
Fă ca ea să fie atentă faţă de toţi oamenii
şi însoţeşte-ne pe fiecare dintre noi.

Atunci, pătrunşi de Duhul Sfânt,
vom continua să răspândim
cu umilinţă, dar plini de bucurie,
Vestea cea Bună a Fiului tău.
El este Calea spre om,
Calea spre Dumnezeu.
El este izvorul vieţii.

Amin.

cuprins >>


« Slava lui Dumnezeu este omul Viu. »

(Sf. Irineu)

cuprins >>


ŞTIŢI DEJA ?

Cum se obţine acreditarea pentru o opera socială ?

După 1990, au început să apară şi la noi în ţară tot mai multe organizaţii, fundaţii foruri neguvernamentale, internaţionale sau româneşti care au ca şi scop principal bunăstarea populaţiei, sub diferite forme: cultural, spiritual, material, etc. După 15 ani de existenţă, probabil împinşi de intrarea în UE, guvernanţii ţării care sunt plătiţi să vegheze la bunul mers al lucrurilor s-au hotărât (prin mai multe legi, ordonanţe şi hotărâri guvernamentale) că a sosit momentul de a face o evaluare a ONG – urilor: cu ce se ocupă ele, în ce domenii de activitate sunt implicate, de unde au subvenţiile, etc. Astfel s-a înfiinţat, pe lângă Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Comisia de acreditare furnizorilor de servicii sociale.

Această acreditare este necesară doar pentru organizaţii care lucrează în mod expres în domeniu social. Ex. dacă aveţi în cadrul congrega ţiei d-voastră cămine de copii/bătrâni, centre de zi/ noapte, cantine, etc.

Pentru a şti ce acte sunt necesare pentru acreditare vă voi aminti Hotările ale Guvern (HG), Legile (Lg) şi Ordonanţele ale Guvernului (OG):

1 . H.G. nr. 1024/2004;

2 . O.G.nr.68/2003 republicata in 2004;

3. Ordin pentru aprobarea Standardelor obligatorii de calitate privind serviciile sociale specializate din România publicat în monitorul oficial nr. 760/19.08.2004;

4 . Ordinul nr. 383/ 06.06.2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori;

5. Legea 515/2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;

6 . HG nr. 1007/01.09.2005.

 

În legea 515/2003 sunt enumerate documentele necesare care însoţesc cererea de acreditare. Totuşi vă comunic că pentru acreditare aveţi nevoie de următoarele documente:

 

- Certificat de persoana juridica;

- Incheierea judecătorească prin care s-a admis cererea de înscriere în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;

- certificat de înregistrare fiscală;

- regulament de organizare şi funcţionare;

- organigrama asociaţiei;

- curiculum vitae a persoanelor implicate în acordarea serviciilor;

- copii xerox ale diplomelor persoanelor implicate în servicii;

- ultima situaţie financiară;

- un extras de cont;

- dovada privind situaţia juridică a sediului;

- autorizaţia sanitară, sanitar-veterinară, pentru

protecţia muncii, de mediu, aviz PSI (pompieri).

In afară de aceste documente aveţi nevoie de

a) Carta drepturilor beneficiarilor;

b) Codul etic al organizaţiei,

c) Planificarea strategică a serviciilor oferite

de organizaţia d.voastră.

d) In Ordinul nr. 383/ 06.06.2005 găsiţi o anexă cu autoevaluare pe care trebuie s-o completaţi şi să vă autoevaluaţi cu puncte de la 1 - 5.

Pentru mai multe informaţii adresaţi-vă acestei Comisii din judeţul dumneavoastră.

Sr. Lucia Boaşă, CJ

Remarcă:

Fundaţia unde lucrez a primit acreditarea în aprilie 2006.

cuprins >>


O EXPERIENŢĂ

 Prin suferinţă la o viaţă mai bună....

Pot să spun că în fiecare zi mă minunez de felul în care Dumnezeu lucrează şi este prezent în inimile oamenilor, de aceea voi împărtăşi aici două experienţe trăite alături de oamenii de pe stradă şi din închisoare.

Strada este o altă lume, chiar dacă noi păşim în fiecare zi grăbiţi şi preocupaţi de gândurile noastre. Strada este locuinţa celor fără adăpost şi ajutor, a celor care sunt singuri, a celor care trăiesc în trecut şi în prezent şi pentru care viitorul nu există, a celor care de cele mai multe ori nu sunt acceptaţi de societate. Strada pe timp de vară şi canalul pe timp de iarnă sunt locuinţe de bază şi greu de cucerit, locul unde trupurile lor îşi găsesc odihna şi uneori, aşa cum s-a întâmplat de Crăciun, se naşte un copil. O mamă şi un copil care au în jurul lor doar prieteni de suferinţă, mizeria şi mirosul greu al locului, un copil care îşi are domiciliul în canal...

Şi totuşi acest domiciliu poate să fie schimbat, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi dintre ei şi despre care vă voi povesti doar de un caz. S-a întâmplat cu un băiat cu numele de Gigi care a stat pe stradă şi care într-o zi a întâlnit un om bun şi l-a adus la unul dintre Centrele de Plasament (la care eu am lucrat). Gigi a dorit şi a ales calea cea bună, a făcut mari progrese pe diferite planuri, relaţionează foarte bine cu ceilalţi copii, a mers la şcoală, doreşte să se califice într-o meserie şi să îşi construiască un viitor şi o viaţă diferită de ceea ce a trăit până acum. Este un băiat care în discuţiile noastre mi-a povestit cum Dumnezeu l-a ocrotit şi salvat, este convins că trecând prin suferinţe şi-a dat seama că nimic nu se întâmplă fără ca lui Dumnezeu să nu-i pese de noi, aşa că acum ştie că felul cum va trăi în viitor depinde de Dumnezeu şi de el.

Şi ca acest exemplu am multe de dat, şi Vali, Flori care acum este reporter la o revistă a celor de pe stradă.., şi mă minunez cum Dumnezeu le transformă inima, gândurile şi le dă curaj de a merge mai departe într-o lume care nu le oferă prea mult. Suferinţa lor este mare, tentaţiile multe îi ademenesc şi le oferă doar iluzii, dorinţa de înţelegere, de afectivitate, de siguranţă sunt lucrurile după care tânjesc şi o comoară rar de găsit. Şi de cele mai multe ori nu pot decât să fiu cu ei ascultându-le aspiraţiile, durerile, poveştile, visurile, preocupările... discutând uneori până seara târziu pentru ca apoi să descopăr că atitudinea lor se schimbă pas cu pas, îi văd cum cresc lângă mine...şi mă minunez.

Sr. Luminita Popescu, fcj

cuprins >>


„IMPLICAREA PERSOANELOR CONSACRATE ÎN PROBLEMATICA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE”

 

Mănăstirea „Sf. Agnes” CJ - Popeşti- Leordeni 27.05.06

 

Sub acest subiect ne-am adunat 19 reprezentanţi din 13 congregaţii care activăm în dieceza din Bucureşti, pentru ca sensibilizarea Vieţii Consacrate să devină angajament activ împotriva traficului şi în favoarea victimelor.

Traficul de fiinţe umane reprezintă totalitatea activităţilor ilegale de comercializare a fiinţelor umane, bărbaţi, femei, şi copii, cu scopul exploatării sexuale şi/sau economice. Victimele sunt de fapt sclavi, forţaţi prin violenţă şi ameninţări să lucreze pentru bani puţini sau fără bani.

Informaţiile pe care le avem ne spun că în fiecare an aproximativ 600.000-800.000 de persoane, sunt traficate peste graniţele diferitor ţări. Numărul persoanelor traficate în interiorul propriilor ţări este chiar mai mare. În Europa, majoritatea victimelor sunt fete şi femei exploatate în industria sexuală, din ce în ce mai dezvoltată.

Infractorii câştigă anual, din traficul de fiinţe umane, aproximativ 7,7 miliarde Euro.

După cuvintele Doamnei Iana Matei, responsabila unui centru de primire a victimelor, o întreagă generaţie de români este lovita de acest flagel fără o implicare puternică împotriva traficului a autorităţilor şi a societăţii române.

Din păcate nici Viaţa Consacrată prezentă în România n-a reuşit să se angajeze în mod organizat în prevenirea şi combaterea acestui trafic inuman. Eforturile de a ne organiza le-am făcut şi cu timpul am descoperit că avem atâtea posibilităţi de a interveni prin educaţia copiilor, tinerilor (băieţi şi fete), familiilor, şi nu numai..., pentru că şi o slujbă directă la cei/cele care au suferit în sine traumele unei trădării, unei vânzării, este posibilă pentru noi şi ne aşteaptă.

În acest moment, noi, Grupul de Surori împotriva TFU- CRSM România, căutăm un spaţiu de închiriat pentru birou şi primire a unor fete, plus mai multe surori şi fraţi care vor să se angajeze în echipa noastră şi să dea nişte ore săptămânal la birou şi la persoane care ne cer ajutor.

Dacă aveţi vreo informaţie de interes, vreo sugestie şi o posibilitate de colaborare, ori cât de mică ar fi, vă rugăm să ne contactaţi.

Sr. Raquel Diaz , cm

 


Consumul de droguri – atac la demnitatea umană

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat diferite posibilităţi pentru a se simti bine. Prin combinaţii de mai multe plante şi produşi ai acestora s-a ajuns la drogurile din ziua de azi. Ameninţarea traficului şi consumului de droguri, devine pe zi ce trece tot mai evidentă şi reală. În toată lumea sunt sute de milioane de oameni, care recurg la consumul de droguri, utilizând substanţe ilegale. Naţiunile Unite consideră dependenţa de droguri: “o ameninţare care poate pune în pericol populaţii întregi.”

După 1989, în România se tranzitează droguri în cantităţi impresionante. Ţara noastră s-a transformat dintr-o ţară de tranzit în piaţă de desfacere şi într-un adevărat depozit al drogurilor. Creşterea îngrijorătoare în ultimii ani a consumului illicit de droguri reprezintă o problemă cu care se confruntă societatea. Astăzi se înregistrează în România, aproximativ 24.000 de dependenţi de heroină injectabilă, doar în Bucureşti. Acest număr este foarte mare şi dacă se iau în calcul şi consumatorii din celelalte regiuni ale ţării, consumul ilicit de droguri, constituie o problemă foarte serioasă pentru România.

Consumul illicit de droguri afectează aproape în egală măsură sănătatea persoanei, bunăstarea comunităţii, securitatea naţională şi chiar echilibrul naţional. Acest fenomen a progresat foarte rapid, mai ales în rândul tinerilor. Cei mai mulţi adolescenţi încep să consume droguri din dorinţa de a-i impresiona pe alţii, din curiozitate, de deznadejde, din distracţie, fără a cunoaşte riscurile la care se supun. Ei nu deţin informaţii suficiente şi corecte în legatură cu drogurile.

Trebuie să ţinem cont de faptul că nimeni nu se gândeşte să consume droguri pentru a deveni dependent de ele. Cei care încep să consume droguri consideră că se droghează pentru că aşa doresc şi nu iau în serios problema dependenţei. Ei îşi dau seama prea târziu că nu mai pot renunţa şi atunci începe adevărata lor suferinţă. Consecinţele consumului de droguri se răsfrâng şi asupra familiei adolescentului. Din cauza faptului că părinţii şi profesorii au fost surprinşi total nepregătiţi pentru a face faţă acestei situaţii, din cauza lipsei de informaţie, asaltul traficanţilor de droguri asupra locurilor frecventate de tineri a devenit aproape imposibil de oprit. Pentru a rezolva această situaţie, informarea populaţiei cu privire la modalităţile de a face faţă acestei probleme este esenţială.

Adolescenţilor trebuie să li se prezinte efectele diferitelor tipuri de droguri asupra sănătăţii şi este necesar să li se construiască un puternic respect de sine. Aceste doua componente sunt esenţiale în lupta pentru prevenirea şi combaterea consumului de droguri în rândul tinerilor.

Tinerii trebuie feriţi să devină victime ale drogurilor. Ei reprezintă viitorul nostru. Nu putem avea o societate sănătoasa formată din indivizi bolnavi.

Dinamica, dimensiunile si caracteristicile consumului şi traficului ilicit de droguri în România sunt aspecte ce fundamentează politica guvernamentala în acest domeniu. De aceea, intervenţia societăţii trebuie axată pe cel puţin patru dimensiuni: socială, economică, politică şi nu în ultimul rând, moral-religioasă.

În acelaşi timp, pe lângă armonizarea legislaţiei interne cu cea europeană, este necesar

să acţionăm unitar pentru crearea unor reţele de servicii de prevenire, consiliere, tratament, reabilitare si reinserţie psihosocială, pentru a schimba tendinţa de culpabilizare şi marginalizare a persoanelor dependente de droguri şi pentru a creşte încrederea în serviciile de tratament şi în sprijinul oferit de societate. Astăzi misiunea Bisericii nu se mai rezumă doar la exercitarea serviciilor religioase în cadrul lăcaşului de cult, ci ea este activă prin slujitorii ei în viaţa societăţii în ansamblul ei. Asistenţa socială a persoanelor delincvente în general şi a consumatorilor de droguri în special, a devenit o preocupare serioasă pentru societatea noastră. Mai mult, fiind o problemă de concepţie de viaţă, în această viziune protecţia socială trebuie să se extindă prin prevenirea comportamentului antisocial, prin educaţia morală, iar rolul de bază revine în acest sens familiei şi Bisericii.

Sr. Francisca Scripcaru, FCJM  

cuprins >>

Foaia Socială nr. 1. în format .doc >>


FEDERAŢIA CONFERINŢA ROMÂNĂ A SUPERIOARELOR MAJORE - Comisia Socială

Sr. Marie-Anne Mathieu , SDC Sr. Lucia Boaşă, CJ Sr. Luminiţa Popescu, FCJ

Sr. Anselma Scanu, Don Orione Sr. Francisca Scripcaru,FCJM Sr. Bernadeta Chindriş OSBM


Foaia Socială Nr. 2

Foaia Socială Nr. 3

Foaia Socială Nr. 4

Foaia Socială Nr. 5

Foaia Socială Nr. 6

 

|
|
|
|
|
|

© Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore
Adresa: RO-400246 CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23
Tel/Fax: 0040-264-435096
E-mail: secretariatCRSM@clicknet.ro