Comisia de Pastorală Vocaţională

În perioada 24-28 iunie 2014, noi, echipa de Pastorație vocațională din cadrul CRSM am organizat un curs de Exerciții spirituale pentru tineri, la Luncani, jud Bacău.
Tema a fost: Bucuria trăirii evanchelice din perspectiva Fericirilor.
Dau glas în continuare câteva mărturii ale unor tineri care au trăit această experiență. (sr. Patricia Rediu CJ)

 

Fericiţi veţi fi dacă...
Cu toţii dorim să ştim ce avem de făcut pentru a fi fericiţi. Cu acest gând, 18 tineri s-au îndreptat marţi, 24 iunie a.c., spre Luncani, în judeţul Bacău, la Mănastirea Carmelitana – un loc de poveste, un colţ de rai. Aici au vrut să descopere şi să experimenteze fericirea autentică. Cu siguranţă au gasit-o! Puteai vedea fericirea pe faţa fiecăruia.
Pe parcursul a 4 zile, am fost un tot. O echipă extraordinară de animatori, a fost înconjurată de o echipă minunată de participanţi.
Uniti, şi cu harul Duhului Sfânt, îndrumaţi de mesajele puternice oferite de Cristos prin fericiri, am adus slavă lui Dumnezeu pentru dragostea Sa mare prin: meditaţii la textele fericirilor, rugăciune, adoraţie la Preasfântul Sacrament, dar mai cu seamă, prin unire şi dialog permanent cu El.
În aceste zile de har, am putut simţi cât de mare este iubirea lui Dumnezeu revarsată asupra noastră. Am simţit lucrarea Sa in propria persoană.
Dacă te întrebi cum am experimentat fericirea şi unde am găsit-o, vei rămâne surprins să afli cât este de simplu. Să ştii că fericirea mea, a ta, a noastra, nu stă în cineva sau în ceva, nu o vei găsi în nicio persoană ori lucru material ci, deja o ai, este în tine. Trebuie doar să-i permiţi să se manifesteze.
Cât de simplu poţi face acest lucru încă din prima clipă în care te trezeşti, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru şansa oferită de a simţi căldura soarelui încă o zi. Lasă-te cuprins de cântecul păsărilor, de adierea vântului, de dragostea celor din jur. Lasă-te cuprins de dragostea lui Isus şi simte prezenţa Sa la orice pas, în tot ceea ce întâlneşti. Spune un mulţumesc, ajută un bătrân, oferă săracilor, joacă-te cu cei mici, întinde-te pe iarbă şi lasă-te mângâiat de de razele soarelui, îndepărtând gândurile problemelor existente, iar lista continu-o tu... Aici este adevărata fericire, pentru că în toate este, şi toate sunt de la Dumnezeu. Bucură-te de fiecare zi şi fiecare întâmplare pe care o trăieşti.
Această fericire am trăit-o noi în aceste zile şi, ne-am promis, că o vom trăi în fiecare zi. Mai mult, ne-am promis că o vom face cunoscută şi semenilor nostri. Deja, citind aceste rânduri, tu ai aflat cum poţi trăi fericirea autentică. Fii fericit!
Am încheiat această experienţă printr-o procesiune în care am adus cântări de laudă Domnului nostru, şi câteva scurte piese de teatru prin care am evidenţiat unde stă şi unde nu stă fericirea. Apoi, apropiindu-ne de altar, în faţa lui Cristos cel răstignit, am înălţat gânduri de laudă şi preamărire pentru toate darurile şi harurile pe care ni le-a oferit întreaga viaţă.
A fost o experienţă minunată, în care am putut cunoaşte şi mai bine dragostea lui Dumnezeu, primind confirmarea că putem fi fericiţi ascultând, păzind şi practicând cuvântul Său.
Iubeşte şi fii fericit! (Petru)

Am pornit plina de speranta si bucurie spre Luncani. Si imi spuneam sunt atat de bucuroasa sa ma aflu in acest loc frumos alaturi de surori, frati  si de alti tineri. Stiam ca tema acestei intalniri va fi FERICIREA si ma intrebam: oare ce este aceasta fericire pe care toti o dorim, o cautam si nu o avem niciodata... unde o pot gasi?
Cum o pot avea si eu? De multe ori le uram celor dragi sa fie fericiti, si ma intrebam: oare eu stiam cu adevarat ce este FERICIREA?
Fericirea oare consta in bani, o vila, o masina? Fericirea consta in a avea mult, totul dar ce inseamna a avea totul?
Drumul strabatut prin padure m-a facut sa cunosc intr-adevar fericirea iar momentul de tacere m-a invatat sa ASCULT si sa PRIVESC toate lucrurile: soarele, pasarile, copacii, pietrele, noroiul, tot ceea ce ma inconjura facea parte din creatia si planul lui Dumnezeu si doreau sa fie prezente acolo, iar acolo eram si eu, si eram fericita!
Mi-a placut si ultima seara in care a trebuit sa ne scriem propriul nostru Magnificat gandindu-ne fiecare: Pentru ce veau eu sa ii multumesc lui Dumnezeu?
Nu am stat prea mult sa ma gandesc la ceea ce voi scrie. Stiam deja. Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ca m-a creat, mi-a dat glas, mi-a oferit posibilitatea de a participa la Exercitile Spirituale. Ii multumesc pentru ca mi-a oferit o familie, prieteni si, in orice moment de slabiciune, El mi-a dat curaj si mi-a scos in cale oameni pe care ii numesc ingeri, care mi-au oferit din nou speranta. Pentru ca El mi-a calauzit pasii. Oare nu este aceasta Fericirea? Fericirea consta in a-l avea pe Dumnezeu alaturi, El care este Totul. Doar el iti poate oferi tot ceea ce ai nevoie.
Aceasta experienta a fost una de neuitat am invatat ca Fercirea inseamna sa Asculti si sa Privesti. Asculta glasul persoanelor ce te inconjoara atunci cand te simti trist si descurajat, chiar si atunci cand esti bucuros poate ca este glasul Domnului. Priveste tot ce te inconjoara, in fiecare zi se intampla minuni care te pot face fericit. Trebuie doar sa privesti cu atentie si vei fi fericit. Deci, nu mi-au trebuit prea multe pentru a fi fericita, singurul lucru care ma poate face fericita este sa stiu ca il am pe Dumnezeu prezent in tot ceea ce ma inconjoara. Fara El nu exista Fericire, nu o mai cauta! Trebuie doar sa privesti cu atentie in fiecare zi, Dumnezeu este prezent in viata ta pentru a te face fericit(a). Cauta-l daca nu il simti prezent in viata ta, ofera-i tu un moment de fericire participand la Sf.Liturghie. Sunt sigura ca El te va face sa cunosti si sa intalnesti adevarata fericire. Pentru mine, Fericirea consta in clipe de neuitat, asa cum a fost aceasta experienta alaturi de cel mai minunat grup! Multumim organizatorilor! (Cristina)


Experienta mea:
"Cautati si veti gasi!" spune Isus. Eu am cautat si imi doream foarte mult sa particip la exercitii spirituale, si iata ca in ultimul moment am reusit sa ma inscriu la aceste momente de har.
Scopul participarii mele a fost ca Dumnezeu sa ma lumineze in drumul meu, deoarece in ultimul timp traisem un mister pe care nu-l intelegeam.
Aceste zile petrecute in rugaciune si in tacere in fata Cuvantului lui Dumnezeu m-a facut sa inteleg ca bucuria vietii nu vine din explicarea misterului, ci acesta trebuie adorat in cea mai profunda liniste a inimii.
In toate momentele din aceste zile Dumnezeu mi-a vorbit prin lucruri simple, prin concretul vietii, ca eu sa fiu eu acolo unde sunt, nemai traind eu, ci lasandu-l pe Cristos sa traiasca in mine.
Am plecat cu un mesaj de la aceste momente de har si de sens: Fericiti sunt cei saraci in duh, pentru ca ei nu se vor scandaliza niciodata de Mine! Multumesc si totul spre mai marea lauda si slava a Tatalui! (CORNEL)

Traind aceasta experienta, am descoperit in mine un izvor de pace interioara care, daca pana atunci a zacut in mine, acum a iesit la iveala. Aceste zile de har si fericire m-au facut sa privesc totul altfel, sa privesc viata din alt unghi. As repeta aceasta experienta oricand. (Ema)

 

 

 

 

 

 

 

 


 

“Care a fost drumul credinței tale, Petru?”

Exerciții Spirituale pentru tineri la Luncani

Într-o lume ca a noastră, în care suntem inundați de gălăgie, iar liniștea și reculegerea inspiră teamă; unde nu există nici un interes pentru o adevărată căutare a voinței lui Dumnezeu asupra propriei trăiri și lucrări, Biserica ne propune cea mai frumoasă metodă de pace sufletească: Exercițiile Spirituale.

În perioada 9-13 iulie 2013, la Centrul de Spiritualitate al Mănăstirii Carmelitane de la Luncani, județul Bacău, au avut loc o serie de Exerciții Spirituale pentru tineri, organizate de Comisia de Pastorație Vocațională (CRSM).

Tema Exercițiilor a fost: “Care a fost drumul credinței tale, Petru?” care ne-a îndemnat pe toți să aprofundăm identitatea creștină în jurul figurii Sfantului Petru, având în vedere și faptul că anul acesta este dedicat credinței.

Într-o perioadă marcată de neliniște, agitație și probleme cotidiene, cei 23 de tineri care au participat au uitat pentru câteva zile de stresul și zbuciumul sufletesc zilnic.

În cadrul acestor momente de modelare sufletească, s-au desfășurat mai multe activități, precum momentele de rugăciune, liturghiile organizate împreună, exercițiile realizate pe fondul muzical meditativ, momentele de meditație personală, discuții și schimburi de impresii menite a le oferi tinerilor o mai bună perspectivă asupra aspectelor sufletești care îi preocupă și de a limpezi eventualele neclarități pe care le au aceștia.

Toate prezentările realizate de sora Patricia Rediu  CJ și sora Iuliana Neculai NDS,  însoțite de imagini au reușit să creeze o atmosferă de maxim interes și implicare. Tinerii au rămas profund impresionați de cele discutate cu îndrumătorul lor spiritual. Fragmentele citate din Biblie despre Petru ne-au făcut pe mulți dintre noi sa ne regăsim în multe dintre reacțiile acestuia pus în diferite situații de-a lungul vieții sale.

Invitația la tăcere a fost pentru mulți dintre noi o mare provocare, dar și un mare ajutor pentru a ne descoperi pe noi înșine și pentru a intra în dialog cu Dumnezeu.

Am rămas plăcut impresionaţi de aceste zile. Fiecare participant s-a îmbogățit spiritual, iar unii ne-au împărtășit câteva impresii:

“Nouă tinerilor, deseori realitatea ne apare într-o lumină opacă, un orizont mărginit, ne lipsesc siguranțele, certitudinile, încrederea, prospectivele. Aceste zile de exerciții spirituale care au avut ca și temă credința ne-au permis să ne oprim din frenezia activităților zilnice și să medităm asupra vieții noastre, a sensului ei, a scopului pentru care ne aflăm în această lume. Încetul cu încetul, am ajuns să înțelegem că asemenea lui Petru avem nevoie să credem pentru a nu ne scufunda în marea limitelor condiției noastre umane, avem nevoie de a descoperi prezența lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieții noastre, a ne abandona cu încredere planului Său divin permițându-I să lucreze prin noi, de a înainta către El care ne-a creat din iubire și ne cheamă să dăm mărturie în viața noastră de zi cu zi de această iubire. Am plecat de la aceste zile cu certitudinea că doar în relație cu Dumnezeu îmi pot cunoaște adevărata identitate, că El lucrează prin mine și că nu vreau să fiu un creștin pe jumătate, dar vreau să caut în mod continuu prezența lui Dumnezeu în cotidian și să fac totul pentru El".  (Eliza, Iași)

“Aceste zile de exerciții spirituale petrecute în tăcere, în prezența lui Isus m-au ajutat să îmi dau seama că încă de mică am fost, sunt și voi fi chemată la o viață de credință, de sfințenie, la o viață ce răspunde chemării de iubire a Creatorului. Acest timp de meditație m-a ajutat să mă regăsesc. Am învățat că adevărata credință se întărește doar atunci când o dăruim, iar a-l face cunoscut pe Cristos este cel mai frumos dar pe care îl putem face celorlalți. Momentele de rugăciune au fost foarte speciale deoarece mi-am putut da seama că doar prin prezența lui Isus aduc multe roade. Fara El nu fac nimic.” (Larisa, Iași)

“Am rămas plăcut impresionat de tema zilelor de Exerciții Spirituale, faptul că am atât de multe în comun cu  Petru, că de multe ori fac aceleași greșeli, m-a făcut să mă concentrez mai mult în timpul de meditație. M-am simțit neașteptat de bine în prezența colegilor (noilor prieteni) de la Exerciții, nu mă așteptam să mă înțeleg atât de bine cu majoritatea, să comunicăm atât de bine doar din priviri. Cum să nu ne simțim bine, când Isus a fost cu noi. Mereu îmi vine in minte textul din Evanghelie, «Unde doi sau trei se adună în numele meu, voi fi și Eu în mijlocul lor.»
Mulțumesc din suflet animatorilor, care au dat tot ce au avut mai bun pentru noi, pentru a trăi din plin aceste zile, s-a văzut că au muncit foarte mult. Dumnezeu să-i binecuvânteze neîncetat! Sper să am ocazia de a retrăi astfel de experiențe, din care să învăț lucruri minunate și să cunosc oameni extraordinari. “
(Alexandru, Adjud)

Cel care intră cu intenția curată și dorința sinceră în dinamica Exercițiilor Spirituale va descoperi cu uimire și bucurie cât de mult este iubit, personal, de Dumnezeu și cu ce sete este dorit răspunsul iubirii lui Dumnezeu.

Crina

--------

Care a fost drumul credinței tale, Petru?

Când pronunți credința și te gândești ce cuvânt îți vine în minte fără să stai să meditezi, iubirea este pe primul loc. Cu siguranță nu este o întâmplare, așa ne-a spus și Isus, "iubiți-vă unii pe alții". Întâlnirea de la Luncani a debutat cu aceasta întrebare, ce cuvânt ne vine în minte, când ne gândim la credință, iar răspunsul nu a întârziat, „iubirea”, așa am răspuns cei mai mulți dintre noi.

Ce am fi fără iubire? Ce s-ar fi întâmplat cu noi, dacă Dumnezeu nu și-ar fi trimis unicul său Fiu în lume, pentru a-și da viața pentru noi? Este poate greu să dăm un asemenea răspuns, dar cert este că o dovada mai mare de iubire nu poate exista.

În cele cinci zile pe care le-am petecut la Mănăstirea Carmenitanilor din Luncani, alături de animatorii nostri, am descoperit cât de importantă este tăcerea. Mulți nu știam ce înseamnă să meditezi și care este importanța meditației. Când Sora Iuliana ne-a spus să mergem să meditam 30 de minute în tăcere, m-am gândit dacă voi rezista. Am fost surprins, nici nu mi-am dat seama cum au trecut acele minute. Zilele s-au perindat una dupa alta și am descoperit frumusețea tăcerii. Am înțeles ca un text din Sfânta Evanghelie trebuie citit cu inima si cu ochii minții.

Am înțeles că Dumnezeu are un destin pentru noi și că dacă facem lucruri după cum le gândim cu mintea noastră și ne încredem doar în forțele noastre umane, așa cum a făcut de multe ori și Petru sau facem cum dictează lumea, nu vom reuși. Trebuie doar să ne dorim si Dumnezeu lucrează în noi prin Duhul Sfânt. Fără iubirea și încederea totală în Dumnezeu nu vom reuși niciodată.

Bucuria credinței poate fi exprimată printr-un simplu zâmbet. De cele mai multe ori uităm să zâmbim, să ne bucurăm de cele mai mici lucruri pe care Dumnezeu ni le oferă. La Luncani și cu ajutorul Sorei Patricia, mi-am dat seama că pentru a ajunge la Cristos, nu trebuie sa fi un savant, sau să ai o funcție importantă, am descoperit că cele mai frumoase minuni, Dumnezeu le-a făcut prin oamenii simpli, care s-au lasat pătrunși de Duhul Sfânt și de iubirea lui Dumnezeu.

Important este să ne dorim și restul vine de la Dumnezeu.

Bogdan Chenciu


 

OARE EU POT FI PROFET?


Am pornit în data de 26 iunie spre Mănăstirea din Luncani fără să mă gândesc prea mult la ceea ce mă aşteaptă, ştiu că am simţit o bucurie pentru că aveam ocazia de a petrece câteva zile în linişte şi de a mă gandi la ceea ce vrea Dumnezeu de la mine.
Am ajuns la mănăstire şi a sosit momentul de a scrie pentru ce ne aflăm noi aici, ce căutăm, ce dorim de la aceasta experienţă. M-am gândit foarte bine şi ştiam ce caut, ce doresc. Caut să învăţ să cunosc prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, dar tot îmi puneam această întrebare: oare eu pot fi profet?

”Înainte de a te forma în pantece te-am cunoscut şi înainte de a te naşte te-am sfinţit.”

 


Oare cum este posibil ca fiind atât de mici să avem totuşi această misiune de la Dumnezeu? Cum putem noi şti drumul pe care trebuie să-l urmăm şi cum avem să îndeplinim această misiune pe care toţi o avem încredinţată. Ni s-au pus 3 intrebări la care trebuia să răspundem individual: 1. Ce ştiu eu despre naşterea mea?2. Ce este sau ce înseamnă viaţa pentru mine?3. Dacă ştiu că vin de la Dumnezeu , care este relaţia mea cu Dumnezeu? Viaţa pentru mine este un dar un sens sau scop pe care îl caut şi îl descopăr în fiecare zi. Viaţa este a munci pentru aproapele şi rodul muncii este bogăţia veşnică. Relaţia mea cu Dumnezeu este să îl caut şi ştiu că m-a găsit şi cer şi ştiu că îmi va oferi şi pentru toate acestea îi mulţumesc.

Mi-a plăcut foarte mult când am mers la Casa Olarului şi am început a crea cu mâinile noastre, auzeam în jurul meu atâtea voci - eu voi face un vas, eu o bărcuţă, o mână - încercam şi eu să fac un vas dar nu reuşeam, a durat o perioada astfel încât am rămas aproape ultima şi tot nu ştiam ce să fac cu acea bucăţică de lut din mâinile mele, apoi pur şi simplu mâinile munceau şi am rămas uimită că aveam o inimă şi la sfârşit m-am hotărât să fac o inimă care arde. Cât de mult a contat să rămâi în linişte şi să nu asculţi ceea ce este în jurul tău să fii doar tu şi acea bucăţică de lut . Aşa suntem noi în mâinile Domnului.

În următoarea zi am pornit prin pădure imitând drumul lui Moise prin deşert, nu a fost un drum uşor, dar priveam soarele care ne urma, staţiunile de la drumul crucii care se aflau pe drumul nostru şi aveam încredere că nu suntem singuri, că Dumnezeu nu ne părăseşte, ne călăuzeşte şi ne dă tăria de a merge mai departe în orice situaţie. În urma filmului  Ieremia pe care l-am vizionat, a urmat o seara de veghe în care am fost chemaţi fiecare pe nume. A venit şi rândul meu şi eram întrebată: Ce vezi? Vedeam teama pe care o aveam pentru că nu ştiam să vorbesc, dar şi răspunsul nu-ţi fie teamă du-te şi vorbeşte, am pus cuvintele mele în gura ta du-te şi vesteşte iubirea. Şi am luat un bileţel care conţinea ceea ce avea să-mi spună Domnul. Apoi am auzit şi ceea ce vedea Ieremia şi m-au copleşit cuvintele lui pentru că mi-am dat seama cât de multă nevoie este de noi în lume, de profeţi de adevăr şi de curaj.


În ultima zi am împărtăşit câteva impresii, am vrut să rămân ultima pentru a asculta cu atenţie pe toti ; unii spuneau că îşi doresc să mai revină, că au învăţat umilinţa, alţii că a fost o experienţă frumoasă, că au găsit liniştea pe care nu o găseau în altă parte, unii le mulţumeau organizatorilor  şi se considerau norocoşi că au trăit această experienţă, iar eu am prins curaj şi vorbele mele au fost : Mi-am dat seama câte daruri avem de a vorbi, a asculta, a merge, a îmbrăţişa a vedea, iar noi suntem atât de posesivi ne gândim numai la noi. Şi m-au intrebat unii de ce plângeam la vorbele lui Ieremia şi le-am răspuns plângeam pentru cei care plâng, pentru copii fl ămânzi, abandonaţi, suferinzi, avortaţi. Ceea ce voi lua cu mine din aceasta experienţă sunt curajul, implicarea şi dăruirea faţă de aproapele. Iar ceea ce scria pe bileţelul meu este PROFET PESTE NAŢIUNI TE-AM PUS , DAT ŞI TE-AM DĂRUIT!      

                                                            Cristyna (particiapantă la campus)

 

Exerciţii spirituale pentru tineri

Oare eu pot fi profet ?

„Mai înainte de a te forma în pântecele mamei tale,
eu te-am cunoscut;
mai înainte de a te naşte te-am sfinţit”

Toţi tinerii şi tinerele (17 – 26 ani) care doresc să facă o experienţă de întâlnire cu Dumnezeu şi cu sine sunt invitaţi la Luncani, jud. Bacău în perioada 26 iunie 2012 (miercuri după-amiază) - 30 iunie 2012 (duminică la prânz)

Întâlnirea este destinată celor care:

  • sunt în căutarea unui sens în viaţă
  • cred că Dumnezeu are ceva de spus în aflarea acestui sens…
  • doresc să se întâlnească şi cu alţi tineri care sunt în căutare...

Aceste zile sunt
… de tăcere în ascultarea Cuvântului
… de căutare a propriei vocaţii
… de aventură
… de sărbătoare
… de bucurie
… de har
… pline de sens

Important

  • Biblia;
  • un caiet şi ceva de scris;
  • un rucsac;
  • încălţăminte adecvată pentru pădure;
  • instrument muzical;
  • buna dispoziţie.

Contribuţia:  100 ron
Restul costurilor va fi preluat de FCRSM (Federaţia Conferinţei Române a Superioarelor Majore)

Pentru înscriere sau mai multe informaţii:
sr Francesca Piaggi, scmr
sframpi2000@yahoo.it
sr Patricia Rediu
patric_cj@yahoo.com

Invitaţia

 


TRAIAN: Curs de formare pentru animatoare de pastorală vocaţională

Comisia de Pastorală Vocaţională  din cadrul Conferinţei  Române a Superioarelor Majore (CRSM) a organizat în perioada 17-21 aprilie 2012 un curs de formare pentru surorile implicate în activităţi de pastorală vocaţională având tema: Viaţa consacrată ca profeţie, încotro? şi motoul:Mai înainte ca Eu să te fi format în pântece, te-am cunoscut şi înainte ca tu să ieşi din pântece te-am consacrat, profet peste naţiuni te-am pus şi te-am dăruit ”(Ier. 1,5).

La acest curs au participat 28 de surori aparţinând diferitelor Congregaţii din ţară iar reflecţiile şi tematicile acestui itinerar formativ au fost susţinute de către sr. Patricia Rediu, CJ şi sr. Iuliana Neculai, NDS.

Fundamentul biblic al prezentarilor l-a constituit vocaţia şi misiunea profetului Ieremia, „omul chemat” care a experimentat forţa Cuvântului lui Dumnezeu în propria viaţă devenind astfel, izvor de speranţă şi lumină pentru cei din jur.

La finalul acestor zile trăite într-o deosebită comunine intercongregaţională, slujirea profetică la care viaţa consacrată este chemată, a devenit o angajare reînnoită de a proclama şi de a mărturisi cu generozitate valorile Evangheliei.

Sr. Theodorina Birtoc CMD

 


 

„Priveşte cerul şi numără stelele…”

În perioada 6-11 iulie 2010, la Mănăstirea Carmelitană a Maicii Domnului şi a profetului Ilie din Luncani, au avut loc exerciţii spirituale pentru tineri cu tema „Priveşte cerul şi numără stelele” (Gen 15,1-6), organizate de Comisia de Pastorală Vocaţională din cadrul FCRSM. La această întâlnire a participat un grup de 21 de tineri alături de 11 însoţitori, persoane consacrate din diverse congregaţii, printre care şi părintele Augustin, gazdă a Mănăstirii din Luncani.

Toate activităţile s-au desfăşurat într-un cadru al tăcerii simţind astfel mai profund prezenţa lui Dumnezeu în inimile noastre. Fiecare zi a fost călăuzită de către un personaj biblic ce a reprezentat un exemplu spiritual benefic pentru viaţa tânărului de azi.

Prima zi am urmat exemplul patriarhului Abraham meditând la încrederea pe care el a avut-o în Dumnezeu după ce i s-a revelat. Ilie îl întâlneşte pe Dumnezeu în linişte (printr-un susur blând şi subţire); în tăcere Domnul îi vorbeşte şi el ascultă, de aceea cuvântul cheie pentru ziua dedicată profetului Ilie a fost liniştea. Alţi profeţi ce ne-au însoţit în acest drum al cunoaşterii au fost Moise şi Samuel, Moise fiind cel trimis pentru a împlini o misiune, iar Samuel cel chemat de Dumnezeu, pe când dormea, pentru a-i transmite un mesaj preotului Eli.

Pornind de la vieţile acestor personaje am petrecut momente de meditaţie şi de adoraţie pentru a putea asculta glasul Domnului. Datorită experienţelor trăite am remarcat că trebuie să facem puţină ordine în viaţa noastră. Trebuie să găsim momente de tăcere pentru a putea comunica cu Dumnezeu şi El va pătrunde şi va acţiona în sufletul nostru.

Pe parcursul întâlnirilor am participat la diverse activităţi legate de temele zilnice. În conformitate cu tema încrederii am avut ocazia de a ne încredinţa unei persoane ce ne-a condus pe un drum doar ţinându-ne de mână, noi fiind legaţi la ochi.

Alte momente simbolice reprezentative ale acestor zile au fost: punerea în scenă a unor fragmente evanghelice caracteristice celor patru personaje biblice; momentul arderii personalităţii negative: fiecare tânăr a scris pe o foaie tot ceea ce vedea rău în el şi a aruncat foaia într-un foc aprins în mijlocul naturii împreună cu o creangă ce reprezenta, poate, greutatea păcatelor, spre a fi purificaţi şi a trezi în noi dorinţa de a ne schimba. Am parcurs şi un drum al crucii, meditând la chinurile lui Isus de pe muntele Calvar, iar „pe munte” ne-am spovedit sau am primit binecuvântarea părintelui, după care am coborât pe un alt drum, numit drumul luminii. Totodată ni s-a dezvăluit cum să efectuăm rugăciunea centrantă, numită de Thomas Keating ca fiind o „terapie divină” ce atinge două laturi: cea psihologică şi cea contemplativă.

Toate aceste momente îmbinate cu dansuri meditative ce ne concentrează toată atenţia spre Dumnezeu ne-au deconectat de cotidian şi am trăit într-un mod, poate neobişnuit pentru unii, de rugăciune, linişte, pace şi fericire interioară.

Iozefina Bogatu – Iosif Mîrţ - Valentina Barnat

 


ALTE COMISII:

* Comisia de Formare - Cursuri
* Comisia Socială
* Comisia pentru Ecumenism
* Comisia Pro Demnitatea Femeii

 

 

|
|
|
|
|
|

© Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore
Adresa: RO-400246 CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23
Tel/Fax: 0040-264-435096
E-mail: secretariatCRSM@clicknet.ro