Charta ecumenică

Liniile directoare pentru cooperarea crescândă între Bisericile din Europa

“Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit’’

 Ca membri ai Conferinţei Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopilor Europeni (1) , în spiritul mesajului celor două Adunări Ecumenice Europene de la Basel (1989) şi Graz (1997), suntem foarte hotărâţi de a păstra şi de a continua comuniunea la care am ajuns împreună. Mulţumim Dumnezeului nostru Cel Întreit în persoane că, prin Spiritul Său cel Sfânt, ne conduce paşii spre o comuniune tot mai intensă.

Diferitele forme ale cooperării ecumenice au corespuns aşteptărilor. Încredinţaţi de rugăciunea lui Cristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan. 17,21), nu avem voie să rămânem în situaţia actuală. În cunoştinţa vinei noastre şi pregătiţi pentru pocăinţă trebuie să ne străduim să depăşim diviziunile care există încă între noi, astfel să putem propovădui împreună, în mod credibil, mesajul Evangheliei între popoare.

În ascultarea comună a Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură şi chemaţi spre mărturisirea credinţei noastre comune, precum şi în acţiune comună, conform Adevărului recunoscut, vrem să dăm mărturie de dragoste şi speranţă pentru toţi oamenii.

Pe continentul nostru european, între Atlantic şi Urali, între Capul Nordului şi Marea Mediterană, care astăzi, mai mult decât oricând, poartă amprentele unei culturi pluraliste, vrem să ne angajăm pe baza Evangheliei pentru demnitatea persoanei umane, chip al lui Dumnezeu, iar ca Biserici să aducem o contribuţie comună la împăcarea dintre popoare şi culturi.

În acest sens, considerăm această Cartă ca un angajament comun pentru dialog şi cooperare. Ea descrie sarcinile ecumenice de bază şi, din acestea, trasează o serie de linii directoare şi angajamente. Ea tinde să promoveze la toate nivelurile vieţii bisericeşti o cultură ecumenică a dialogului şi conlucrării şi pentru aceasta e necesar să se creeze o normă obligatorie. Ea nu are totuşi un caracter doctrinar-dogmatic sau juridic-bisericesc. Autoritatea ei constă mai degrabă în angajarea de sine a Bisericilor europene şi a organizaţiilor ecumenice. Acestea pot să-şi formuleze pentru domeniul lor, pornind de la acest text de bază, adaosuri proprii şi perspective comune care se referă concret la provocările lor specifice şi la angajamentele ce decurg din acestea. 

1 Din Conferinţa Bisericilor Europene (CBE) fac parte cele mai multe Biserici ortodoxe, reformate, anglicane, libere şi vechi-catolice din Europa. În consiliul Conferinţelor Episcopilor Europeni (CCE) sunt reunite conferinţele Episcopilor romano-catolici din Europa.

-- I --

CREDEM „ÎNTR-UNA, SFÂNTĂ, CATOLICĂ (2) , ŞI APOSTOLICĂ BISERICĂ 

Siliţi-vă să păziţi unitatea spiritului, întru legătura păcii. Este un trup şi un spirit, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.” (Ef. 4,3-6)

  • Chemaţi împreună la credinţă

Conform Evangheliei lui Isus Cristos, aşa cum este ea mărturisită în Sfânta Scriptură şi cum este

exprimată în Mărturisirea Ecumenică de Credinţă niceo-constantinopolitană (381), noi credem în Dumnezeu Cel Întreit în Persoane: în Tatăl, în Fiul, şi în Spiritul Sfânt. Deoarece prin acest Credo mărturisim „Biserica cea una, sfântă, catolică şi apostolică”, Misiunea noastră ecumenică obligatorie este de a face vizibilă această unitate care, totdeauna, este un dar al lui Dumnezeu.

Deosebirile fundamentale din credinţă încă împiedică această unitate vizibilă. Există diferite concepţii, mai ales despre Biserică şi unitatea ei, despre Taine şi Slujiri (preoţie). Noi nu trebuie să fim de acord cu această situaţie. Isus Cristos, pe cruce, ne-a descoperit iubirea Sa şi taina împăcării; urmând Lui, vrem să facem tot posibilul în a depăşi barierele existente ce despart Bisericile.

Ne obligăm:

- să urmăm îndemnul apostolic din Epistola către Efeseni şi să ne străduim, stăruitor, să ajungem la o înţelegere comună a mesajului mântuitor al lui Cristos din Evanghelie;

- să acţionăm prin puterea Spiritului Sfânt spre unitatea văzută a Bisericii lui Isus Cristos într-o credinţă, unitate care îşi găseşte expresia în recunoaşterea reciprocă a botezului şi în comuniunea euharistică, precum şi în mărturisirile şi slujirile comune.

2 Aici cu sensul de universal

-- II --  

PE DRUMUL COMUNIUNII VĂZUTE A BISERICILOR ÎN EUROPA

Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.”
(Ioan. 13, 25)

2. Vestind împreună Evanghelia

Cea mai importantă misiune a Bisericilor în Europa este de a vesti împreună Evanghelia, prin cuvânt şi faptă, pentru mântuirea tuturor oamenilor. Faţă de complexa dezorientare, de îndepărtarea de valorile creştine, dar şi faţă de diversele căutări după sens în viaţă, creştinele şi creştinii sunt chemaţi în mod deosebit să-şi mărturisească credinţa lor. În acest sens e nevoie de o angajare puternică şi de un schimb de experienţă în domeniul catehetic şi pastoral la nivelul comunităţilor locale.

De asemenea, foarte important este ca tot poporul lui Dumnezeu să mijlocească în comun Evanghelia în societatea publică şi să o pună în valoare prin angajare socială şi prin îndeplinirea de responsabilităţi politice.

Ne obligăm:

- să discutăm despre iniţiativele noastre de evanghelizare cu celelalte Biserici, să cădem de acord în acest sens şi astfel să evităm concurenţa dăunătoare, ca şi pericolul de noi separări;

- să recunoaştem că fiecare om poate să-şi aleagă, în libertate de conştiinţă, afilierea religioasă şi bisericească. Nimeni nu trebuie să fie constrâns să se convertească prin presiuni morale sau ispite materiale; tot astfel, nimeni nu trebuie împiedicat de la o convertire care rezultă din consimţământul liber.

3. Să ne îndreptăm unii către alţii

În spiritul Evangheliei noi trebuie să reconsiderăm istoria Bisericilor creştine care este marcată de multe experienţe bune, dar şi de schisme, ostilităţi şi chiar confruntări armate. Greşelile oamenilor, lipsa iubirii şi frecvenţa manipulării credinţei şi a Bisericii în interes politic au afectat puternic credibilitatea mărturisirii creştine.

De aceea, ecumenismul începe pentru creştini şi creştine cu înnoirea inimii, cu disponibilitatea pentru căinţă şi îndreptare. Împăcarea a avansat deja Mişcarea Ecumenică.

Este important să recunoaştem darurile spirituale ale diferitelor tradiţii creştine, să înălţăm unii de la alţii dăruind astfel unii altora. Pentru desfăşurarea viitoare a ecumenismului este stringent necesar să integrăm experienţele şi aşteptările tinerilor şi să încurajăm participarea lor după puteri.

 Ne obligăm:

- să depăşim autosuficienţa şi să îndepărtăm prejudecăţile, să căutăm întâlnirea comună şi să ne ajutăm unul pe celălalt;

- să încurajăm deschiderea şi cooperarea ecumenică în educaţia creştină, în formarea, desăvârşirea precum şi cercetarea teologică.  

4. Să acţionăm împreună

Ecumenismul se desfăşoară deja în forme variate de acţiune comună. Mulţi creştini din diferitele Biserici trăiesc şi lucrează împreună ca prieteni, în vecinătate, la serviciu şi în familiile lor. În mod special căsătoriile interconfesionale trebuie susţinute ca să trăiască ecumenismul în viaţa lor de zi cu zi.

Recomandăm şi susţinem la toate nivelurile locale, regionale, naţionale şi internaţionale, organizarea de comisii ecumenice bi şi multilaterale pentru cooperare. La nivelul european este necesar să se întărească cooperarea dintre Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliul Conferinţelor Episcopilor Europeni şi să se organizeze pe mai departe reuniuni ecumenice europene.

În conflictele dintre Biserici trebuie să fie iniţiate, respectiv susţinute în continuare, eforturile de mediere şi pace.

Ne obligăm:

- să acţionăm împreună la toate nivelurile bisericeşti, unde există premizele pentru aceasta, şi nu se opun motive de credinţă sau de forţă majoră;

- să apărăm drepturile minorităţilor şi să ajungem la înlăturarea neînţelegerilor şi a prejudecăţilor dintre Bisericile majoritare din ţările noastre.

5. Să ne rugăm împreună

Ecumenismul trăieşte din ascultarea împreună a Cuvântului lui Dumnezeu şi din lucrarea Spiritului Sfânt în noi şi prin noi. Pe baza harului primit prin aceasta, există astăzi diverse străduinţe ca, prin rugăciuni şi servicii religioase, să se aprofundeze comuniunea spirituală dintre dintre Biserici şi să se promoveze rugăciuni pentru unitatea văzută a Bisericii lui Cristos. Un semn deosebit de dureros al separării dintre multe Biserici creştine este lipsa comuniunii euharistice.

În unele Biserici există rezerve faţă de rugăciunile ecumenice în comun. Dar multe slujbe ecumenice, imnurile şi rugăciunile în comun, în special Tatăl Nostru, marchează spiritualitatea noastră creştină.

Ne obligăm:

  • să ne rugăm unii pentru alţii şi pentru unitatea creştină;
  • să ne cunoaştem şi să preţuim slujbele religioase şi celelalte forme ale vieţii spirituale ale Bisericii;
  • să ne îndreptăm spre scopul comuniunii euharistice.

6. Să continuăm dialogurile

Apartenenţa noastră comună la Cristos este de importanţă fundamentală faţă de poziţiile noastre teologice şi etice diferite. Altfel decât pluralitatea dăruită nouă şi care ne îmbogăţeşte şi diferenţele de doctrină, în problemele etice şi stipulările de drept bisericesc au dus la despărţiri între Biserici; adesea, acestea au jucat un rol decisiv în circumstanţele istorice deosebite şi în structurile culturale diferite.

Pentru a aprofunda comuniunea ecumenică, eforturile pentru un consens în credinţă trebuie neapărat continuate. Fără unitate de credinţă nu există nici o comuniune bisericească. Nu există nici o alternativă la dialog.

Ne obligăm:

- să continuăm, conştiincios şi intensiv, dialogul dintre Bisericile noastre la toate nivelurile şi să examinăm ceea ce se poate şi trebuie să fie declarate ca obligatorii de autoritatea bisericească în ceea ce priveşte rezultatele dialogului;

  • în controverse, în special dacă o separare ameninţă în problemele de credinţă şi etică, să căutăm dialogul şi să dezbatem împreună problemele respective în lumina Evangheliei.

-- III –-  

RESPONSABILITATEA NOASTRĂ COMUNĂ ÎN EUROPA  

„ Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

( Matei. 5,9)

 7. Să participăm la construcţia Europei

În decursul veacurilor s-a dezvoltat o Europă caracterizată religios şi cultural ca fiind dominată de Creştinism. În acelaşi timp, prin eşecul creştinilor în Europa şi în afara graniţelor ei au

fost cauzate multe nenorociri. Noi ne recunoaştem responsabilitatea pentru această vină şi-L rugăm pe Dumnezeu şi pe oameni să ne ierte.

Credinţa noastră ne ajută să învăţăm din trecut şi să ne angajăm ca, astfel, credinţa creştină şi dragostea pentru aproapele să strălucească printr-o speranţă pentru morală şi etică, pentru educaţie şi cultură, pentru politică şi economie în Europa şi în întreaga lume.

Bisericile promovează o unire a continentului european. Fără valorile comune unitatea nu poate fi durabilă. Noi suntem convinşi că moştenirea spirituală a creştinismului reprezintă o putere inspiratoare pentru îmbogăţirea Europei. Pe baza credinţei noastre creştine noi ne angajăm pentru o Europă umană şi socială, în care sunt respectate drepturile omului şi valorile fundamentale ale păcii, ale dreptăţii, libertăţii, toleranţei, participării şi solidarităţii. Noi acceptăm respectul profund pentru viaţă, pentru valorile căsătoriei şi familiei, pentru angajamentul preferenţial în favoarea celor săraci, pentru disponibilitatea de a ierta în toate pentru milostivire.

Ca Biserici şi comunităţi internaţionale trebuie să prevenim pericolul ca Europa să se dezvolte într-un Vest integrat şi Est neintegrat. De asemenea, trebuie să fim atenţi la confruntările dintre Nord şi Sud. În acelaşi timp trebuie evitat orice eurocentrism şi trebuie întărită responsabilitatea Europei pentru întreaga umanitate, în special pentru săracii din întreaga lume.

 

Ne obligăm:

- să ne înţelegem unii cu alţii cu privire la conţinutul scopurilor şi responsabilităţii noastre sociale şi să reprezentăm, pe cât posibil, împreună, preocupările şi viziunile Bisericilor faţă de instituţiile europene secularizate;

  • să ne apărăm valorile fundamentale de orice atac împotriva lor;
  • să ne opunem abuzului de religie şi Biserică în scopuri etnice sau naţionaliste.

 

8. Să împăcăm popoarele şi culturile

Pluralitatea tradiţiilor regionale, culturale şi religioase o considerăm ca o bogăţie a Europei. Faţă de nenumăratele conflicte, misiunea Bisericilor este de a împlini împreună slujirea împăcării chiar şi pentru popoare şi culturi. Ştim că în acest sens pacea între Biserici este o premisă tot atât de importantă.

Eforturile noastre comune se îndreaptă către evaluarea şi rezolvarea problemelor politice şi sociale în spiritul Evangheliei. Deoarece noi respectăm persoana şi demnitatea oricărui om ca şi chip al lui Dumnezeu, ne pronunţăm pentru absoluta egalitatea valorică a tuturor oamenilor.

Ca Biserici vrem să promovăm procesul de democratizare în Europa. Noi ne angajăm pentru o orine a păcii bazată pe rezolvările nonviolente ale conflictelor. Condamnăm orice formă de violenţă împotriva oamenilor, în special împotriva femeilor şi a copiilor.

A ne angaja pentru o împăcare, înseamnă să promovăm dreptatea în sânul unui popor, ca şi între popoare şi să înlăturăm prăpastia dintre săraci şi bogaţi, precum şi şomajul. Împreună dorim să contribuim ca emigranţii şi emigrantele, refugiaţii şi azilanţii să fie primiţi corespunzător demnităţii lor umane în Europa.

Ne obligăm:

  • să ne opunem oricărei forme de naţionalism care duce la asuprirea altor popoare sau minorităţi naţionale şi să ne angajăm pentru rezolvările nonviolente;
  • să întărim locul şi egalitatea în drepturi a femeilor în toate domeniile vieţii şi să promovăm dreapta comuniune dintre femei şi bărbaţi în Biserică şi în societate.

 

9. Să salvăm creaţia

Prin credinţa în dragostea lui Dumnezeu, a Creatorului, noi recunoaştem plini de gratitudine, darul creaţiei, valoarea şi frumuseţea naturii. Dar privim cu spaimă cum bunurile Pământului sunt exploatate fără a se ţine cont de valoarea lor proprie, de numărul lor limitat şi de bunăstarea generaţiilor viitoare.

Dorim să ne implicăm împreună pentru condiţiile durabile de viaţă pentru întreaga creaţie. În responsabilitatea noastră faţă de Dumnezeu trebuie să afirmăm şi să dezvoltăm în continuare criterii comune pentru a distinge între ceea ce oamenii sunt capabili să facă, ştiinţific şi tehnologic, dar din punct de vedere etic nu le este permis. În orice caz, demnitatea unică a fiecărui om trebuie să aibă întâietate faţă de ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic.

Recomandăm introducerea în Bisericile europene a unei zile de rugăciune pentru salvarea creaţiei.

Ne obligăm:

- să dezvoltăm pe mai departe un stil de viaţă în care accentul să fie pus pe calitatea permanentă şi plină de responsabilitate a vieţii împotriva dominaţiei constrângerilor economice şi de consum;

- să susţinem organizaţiile bisericeşti cu privire la mediu şi reţelele ecumenice în responsabilitatea lor pentru salvarea creaţiei.

10. Să aprofundăm comuniunea cu Iudaismul

De poporul lui Israel, cu care Dumnezeu a încheiat un legământ veşnic, ne leagă o comuniune unică în felul ei. Din Credinţă noi ştim că surorile şi fraţii noştri iudei „sunt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi” (Rom. 11, 28-29). Ei au „înfierea şi slava şi legămintele şi legile şi închinarea şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţi şi din care după trup este Cristos” (Rom. 9, 45)

Deplângem şi condamnăm toate manifestările antisemite, precum şi răbufnirile de ură şi persecuţie. Pentru antiiudaismul creştin cerem iertare de la Dumnezeu, iar de la fraţii şi surorile noastre iudei, împăcare.

Este imperios necesar ca prin propovăduire şi învăţământ , prin doctrina şi viaţa Bisericilor noastre să conştientizăm profunda legătură a credinţei noastre cu iudaismul şi să susţinem cooperarea creştino-iudaică.

Ne obligăm:

  • să ne opunem tuturor formelor de antisemitism şi antiiudaism în Biserică şi în societate;
  • să căutăm şi să ne intensificăm, la toate nivelurile, dialogul cu surorile şi fraţii noştri evrei.

 

11. Să cultivăm relaţiile cu Islamul

Musulmanii trăiesc de secole în Europa. Ei formează în anumite ţări europene minorităţi puternice. În acest sens au existat şi există multe contacte şi relaţii de bună vecinătate între musulmani şi creştini, dar şi masive rezerve de prejudecăţi de ambele părţi. Acestea se bazează pe experienţele pline de suferinţă din istorie şi din trecutul foarte apropiat.

Dorim să intensificăm la toate nivelurile întâlnirea dintre creştini şi musulmani precum şi dialogul creştino-islamic. Recomandăm în special să se discute împreună despre credinţa într-un singur Dumnezeu şi să se clarifice înţelesul drepturilor omului.

Ne obligăm:

  • să-i întâmpinăm pe musulmani cu preţuire;
  • să colaborăm în chestiunile comune cu musulmanii.  

12. Întâlnirea cu alte religii şi concepţii despre lume

(Weltanschauung)

Pluralitatea convingerilor şi formelor de viaţă religioasă şi a diferitelor concepţii specifice despre lume a devenit o calitate marcantă a Europei. Religiile răsăritene şi noile comunităţi religioase se răspândesc şi găsesc interes la multe creştine şi creştini. Există tot mai mulţi oameni care refuză credinţa creştină, se comportă faţă de ea în mod indiferent sau împărtăşesc alte concepţii despre lume.

Dorim să luăm în serios întrebările critice care ne sunt adresate şi să ne străduim împreună să avem o dezbatere corectă. În acest sens, trebuie să facem distincţie cu ce comunităţi să fie căutate dialogurile şi întâlnirile şi faţă de cine, din punct de vedere creştin, să avem rezerve.

Ne obligăm:

- să recunoaştem libertatea religioasă şi de conştiinţă a oamenilor şi comunităţilor şi în acest sens să activăm ca ei să-şi poată practica individual şi în comunitate, privat şi public, religia sau concepţiile lor despre lume în cadrul drepturilor acceptate;

- să fim deschişi pentru dialog cu toţi oamenii de bună credinţă, să urmărim preocupări comune cu ei şi să le mărturisim credinţa creştină.

ISUS CRISTOS, CA DOMN AL BISERICII CELEI UNA, ESTE CEA MAI MARE SPERANŢĂ A NOASTRĂ PENTRU ÎMPĂCARE ŞI PENTRU PACE.

ÎN NUMELE SĂU NOI VREM SĂ MERGEM MAI DEPARTE PE DRUML COMUN ÎN EUROPA. ÎL RUGĂM PE DUMNEZEU PENTRU SPRIJINUL SPIRITULUI SĂU CEL SFÂNT.

„Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Spiritului Sfânt”.

( Rom. 15,13 )

Ca preşedinţi ai Conferinţelor Bisericilor Europene şi ai Consiliului Conferinţelor Epsicopilor Europeni recomandăm această Cartă Ecumenică drept text de bază tuturor Bisericilor şi Conferinţelor Episcopale din Europa spre acceptare şi implementare în propriul lor context.

Cu această recomandare semnăm Carta Ecumenică în cadrul Întâlnirii Ecumenice Europene, în prima duminică după Paştile comune din anul 2001.

Strasbourg, 22 aprilie 2001

Mitropolit Jérémie - Preşedintele Conferinţei Bisericilor Europene

Cardinal Vlk – Preşedintele Consiliului Conferinţei Episcopilor Europeni

Traducere: Vestitorul (Oradea)


* Comisia pentru Ecumenism
* Comisia de Formare - Cursuri 2011
* Comisia Socială
* Comisia Pro Demnitatea Femeii
* Comisia de Pastorală Vocaţională

 

 

|
|
|
|
|
|

© Federaţia Conferinţa Română a Superioarelor Majore
Adresa: RO-400246 CLUJ NAPOCA, str. Maramureşului nr. 23
Tel/Fax: 0040-264-435096
E-mail: secretariatCRSM@clicknet.ro